Plângeau, cu câte-o sticlă-n mână

Această pseudopoezie mi-a fost inspirată de epigrama „Nu vă lăudați nevestele!“ de Sorin Olariu. Îi mulțumesc.

„Netotul“, ieri de dimineață,

Monta o plasă în balcon.

Așteaptă pară mălăiață,

Să-i pice draga lui plocon.

Cum să îi zic că pațachina,

În avion, fără vreun plan,

Vru să ia aer, bat-o vina,

Și se făcu aeroplan?!

Dar ca să vezi minune mare,

E noapte, dar nu pot dormi,

Că la vecin muzica-i tare

Și mă întreb, oare ce-o fi.

Îmi iau halatul și papucii,

La ușă bat, de nu mai pot.

În prag apar, ca zăbăucii,

„Netotul“, dar și un pilot...

Plângeau, cu câte-o sticlă-n mână,

Cu ochii-în ceață mă priveau.

„Avem de plâns o săptămână!“,

Mi-au zis. Ce mult mai sufereau!

„Of, viața mea!“, strigau la lună.

Spuneți-mi, pot eu să nu-i las,

Nevestei, c-a fost „damă bună“,

Să-i facă un „biet“ parastas?

N.A. „biet“ sau „beat“... Nu m-am hotărât încă pe care să îl aleg... :)))

EPIGRAMA DE LA CARE S-A PORNIT

Nu vă lăudați nevestele!...

poezie [ Epigramă ] de Sorin Olariu [Epigramist]

2006-03-27 | |

Să vezi tu numai ce isprăvi

Făcut-a un vecin, netot:

Și-a ridicat nevasta-n slăvi...

Pân-a fugit cu un pilot.