ruperea-n două

nu imi place titlul, imi aduce aminte de gabriel dorobantu
nu imi place exprimarea locul asta ma strange in mine cu toate ca ai o continuare care ar suna bine
nu imi place ca mizezi pe sangvinitate sperand probabil sa dai o anumita vivacitate tecstului insa din punctul meu de vedere o scade o trage catre deja uzitat, folosit.
imi place mult obisnuinta cu mine.

am schimbat titlul
am schimbat \"strange in mine\", desi noua formulare nu ma multumeste pe deplin, ma mai gandesc
cuvantul sange nu mai exista, ideea lui persista totusi pt ca exact sentimentul ala l-am avut, de parca cineva mi-ar fi tras cu putere de vene.

ma bucur ca-ti place obisnuinta cu mine, printre atatea neplaceri :)

ma bucur si de prezenta ta printre copacii mei. te mai astept!

în prima strofă poți înlocui \"îmi trage cu putere\" cu \"îmi smulge\" sau altceva ca să nu se repete în același vers \"cu\": \"cu putere/ cu dinții\". deși văd o tendință generală de repetiție a elementelor de legătură. nu știu dacă poartă efectul scontat. fără \"ca pe niște\". \"sîngerînd / strîngînd / criticînd\" - ia-o mai ușor cu gerunziile. în ultimul vers strofa 2 ar fi mers \"așteptăm plecarea\" fiindcă utilizarea \"într-un / în\" în forma asta de continuare a gîndului sustrage. acea tablă intră-n echivoc cu totul. poate să reprezinte orice. parcă lipsește un minim de concretizare acolo. poetic nu prea sună bine \"pe care stăm așezați\". i-aș fi zis \"linia de start\" chiar dacă poartă un sens mai îndepărtat de cel pe care ai vrut tu să-l exprimi. pe lîngă faptul că poartă un aer explicativ \"sângele ce-mi curge prin vene\" este banal. înțeleg că ai vrut să rotunjești cumva finalul, să-l legi de restul textului însă formulat astfel acesta e slăbuț. ai typo \"obișuința\", dar sunt de acord cu leo, acolo-i o idee care merită atenție.

uite ca am incercat sa iti fac si tie pe plac. si mie, totodata; am rectificat pe ici pe colo. in versul cu tabla nu voi adauga nimic, imi place mult cum e asa.
sarumana de trecere, popas, comentariu!