eu. o copie la indigo

un tecst nepretentios, pare sincer si scris usor. l-am citit fara sa ma impiedic de exprimari bombastice, ba chiar m-a incantat usor la final fiindca se dovedeste asumat si dedicat.

totusi, cumva, parca sunt doua voci in acest poem, chiar daca ideea e cursiva, pana la \"sunt în permanență o copie\" se aude una apoi parca se schimba, intri in alt ritm, mai alert. nu stiu daca deranjeaza, eu am remarcat insa.

partea cu procentajul și parantezele se admite, la nivel experimental, fiindcă aduce mult aer personal în poezie. nu zic în exces, și de ce să nu recunosc că am citit chiar cu interes acolo. dar eu una prefer cît mai multă poezie ca să fie închrgat, să curgă ușor la citire, să transmită ceva cititorului, să mai rămînă și ceva în memorie. cred că ți-ar reuși pe parcurs tot mai bine fiindcă observ potențial. de asemenea am remarcat în textelele tale capacitatea de a manevra stilul. uneori f artistic, poetic sută la sută, alteori simplețea și lejerul pe care puțini îl pot atinge. și încă un farmec anume care nu te lasă să treci indiferent. sinceritate aici, limbaj firesc, individualitate și apartenența oglindirii. ca întreg e ok însă versul final scîrțîie, ceva nu se leagă în el. poate altfel formulat. sau poate asta și este specificul poeziei. în fine. te mai citesc.

Leonard,
Prezența ta printre textele mele e o surpriză pentru mine. Ca să fiu sinceră, mie nu-mi place deloc felul în care suna \"sunt în permanență o copie\", acolo unde e plasat. Momentan, însă, n-am altă idee. Nu știu dacă e vorba neapărat de două voci, am încercat, prin alertarea aia de care vorbești, să sugerez exact nervozitatea de a fi supusă chinului copierii gesturilor altora. Să fiu ca ei toți. Sper totuși să nu deranjeze.

Îți mulțumesc pentru trecere și lecturare! Te mai aștept!

Ecaterina,
Ca întotdeauna, trecerea ta mă bucură. Probabil ți s-a spus că, în general, comentariile tale sunt foarte complexe și literare de-a dreptul. Îți mulțumesc pentru încredere și trecere.

În ceea ce privește versul final, după cum observi, părerile sunt împărțite: este exact o asumare. Nu știu cum l-aș putea modifica. Dar, uite, dacă tu ai vreo idee, te aștept bucuroasă!

Cu drag,

anume absența lui \"însămi\". anume urma fină a identițăii de sine, neaccentuată, lasă spațiu deschis în final. întotdeauna mi se întîmplă la o a doua, a treia citire să văd altfel. cred că trebuie să lași așa. cît despre dedublarea vocii/eului, nu cred că ar trebui să se ia în sens peiorativ. e bine aa. doar scrie mai departe, încearcă să apari cît mai concentrat. eu îți voi urmări evoluția.

Cred că tuturor ni se întâmplă să vedem altfel lucrurile la o a doua, treia citire. O să mai scriu. Te mai aștept!

Cu drag,