Elena Marcu

Noemi pe planeta Poetului, ca micul prinț, , pufnind, mirându-se și schimbând rânduieli. Fain, mi s-au mai frăgezit și mie oasele.

nu țese covoare, așa cum nu am alertat nici paznicii intergalactici de exemplu, pur și simplu uneori mă tentează frivolitățile în raportarea la text, la personaj sau la mine însămi.

Să-ți spun sincer, eu nu am înțeles cum de a acumulat scorul ăsta, firește că nu mă îneacă, doar mă miră.
Da, știu, se poate mai rău, se poate, cum să nu se poată?!:) Dacă nu ar fi comic, ar fi tragic.
P.S. Tot printr-un concurs de împrejurări, mai târziu, am ajuns și eu la volumul tău de pe liternet „Nisip peste bordul nacelei”, mi-a plăcut mult, nu am avut sau nu am căutat până acum ocazia să îți spun asta, dar mă folosesc de justificarea găsită la tine că „pe zi ce trece, schema, convenția sunt înlocuite de viață”.:)

...hare rama, hare krishna... pentru spasme ca urmare a concluziilor rezumat, recomand verificarea periodică a temperaturii karmei, aplicarea de cataplasme terapii, revelații și cursuri diriguitoare, te recunosc răzvaaaan drăăăgooi, care te învață cum să trăiești, deși, firește, vei fi atât de ocupat cu ele încât nu vei mai avea timp să le și pui în practică. Dar nu e o tragedie, lucrurile se petrec și în lipsa noastră. Vă dorim o viață fără spasme. Ori... ai putea încerca și varianta mai puțin spectaculoasă, în care îți scuturi costumașul de marinel, încetezi să bați din picior și plătești bilet.
Restul nu e nici offtopic.

Te faci că plouă seara, dimineața,
La apă duci același vechi ulcior,
De-așa apă de ploaie-atunci, glumeața
O ia la repezeală... la picior.

George, contagios, contagios, îmbolnăvești oamenii de viață! Mănânci i-uri pe la verbe, te joci după bunul tău plac așa, îmbrățișezi necunoscuții și teleportezi cititorii în fracțiuni de secundă prin universuri a căror logică o uitaseră din alte vieți. Buimăciți, fericiți, confuzi, disperați, amuzați și patetici, constată finalmente, după lectură, că sunt vii.

Tizo, din păcate, semnătura pe texte și comentarii este a numelui, nu a nick-ului (care e unic). Așadar, eu pot să mă loghez pe Anghel Pop să spunem, să scriu texte și să comentez sub acest nume, eventual chiar în subsolul unor texte pe la care a mai trecut și el înainte și să emit păreri complet diferite de ale lui. E doar un singur exemplu banal de confuzie. Pe care, crede-mă, nici tu nu ți l-ai dori avându-mă și pe mine în ecuație.:)

Nu e vorba aici nici că mă cred un nume care trebuie protejat, nici nu e vorba de greșeala intenționată a cuiva, după părerea mea, e o simplă chestiune de identitate pe site! Pe care poate o vor rezolva cumva, cândva, administratorii site-ului, dacă vor considera că e totuși o problemă. Uite, ți-am și spus și te-am invitat să alegi, dacă nu ai fi fost de acord cu propunerea mea, aș fi schimbat eu probabil numele, foarte frumos, îmi ziceam Elena Marcu Blablabla. Vine mâine cineva, îndreptățit de buletin, și se înregistrează tot Elena Marcu Blablabla.:)) Nu e vina omului că părinții au avut aceeași inspirație onomastică sau că el nu e interesat să-și individualizeze prezența pe site. Dar parcă nici nu-mi surâd negocierile astea de fiecare dată, eventual urmate de schimbarea numelui, pe care regulamentul îl cere real, culmea.

Firește, nu e un capăt de țară dar nici nu văd coincidența sau posibila confuzie ca fiind una de dorit. Eu nu sunt de trei ori femeie ca în poezia ta spre exemplu:), doar o dată, și acum mă bucur că sunt doar o dată Elena Marcu pe site. Deocamdată.:)) Mai vedem, poate ne dau o sugestie și editorii, că mâine poimâine poate apărea o situație similară și în cazul lor, atunci să vezi încurcături.
Mulțumesc și să ne citim cu bine, Elena D. Marcu.:)

Îți mărturisesc cinstit că nu aș fi încântată ca după 3 ani de când postez cu numele ăsta, să îl schimb, dar dacă pentru tine e ok cum e, n-am ce face, ți-am semnalat situația crezând că ți-e străină. Dacă am de propus, atunci te întreb, nu mai ai alt nume de adăugat la ăsta, vreo particulă, vreo ceva?:) Îmi amintesc de o situație similară între două Alina Manole, știu că cea de-a doua a ales să devină Alina T. Manole pentru diferențierea identității. Cu riscul că îți va părea o aroganță, îți propun această soluție și o însoțesc, desigur, cu scuzele de rigoare în cazul în care propunerea te ofensează. Dacă nu ești de acord cu ea, fie rămâne cum e, fie găsesc o soluție care să mă vizeze doar pe mine, pe principiul: nu-mi convine, să fiu sănătoasă, e problema mea.:)

Tizo dragă, bine ai venit pe site, am avut o adevărată surpriză să deschid azi cele mai noi texte și să mă văd cu un nou text, deși nu-mi aminteam să fi postat vreunul.:) Cu un nume relativ comun ca acesta, bineînțeles că nu pot avea pretenția la exclusivitatea lui, dar, totuși, nu crezi că am putea găsi o soluție să ne diferențiem cumva??? Că, uite, în pagina de texte apărem absolut identic, observi?

Și eu m-am lipit de poezia asta sau ea de mine, e greu să mă dumiresc, m-am trezit în atmosfera ei ca într-un cocon, manipulată între delicatețe, forță uimitoare de sugestie și propriile mele molii prizoniere. Mi-a plăcut mult.

Felix, felicitări, o carte pe care o voi citi curând, mai ales că îmi e și mie adresată, ca cititor din clasa de mijloc, cultural vorbind, desigur, și nu numai.:D Te-am auzit vorbind la citește cu mine, o revelație, domnule, aproape uman, dacă nu m-aș fi încruntat la spectacolul poeziei adresat cititorilor grăbiți din ziua de azi.:)
Așa cum se arată romanul... e cu focuri de artificii. Felicitări, o veste pe care o așteptam și care mă bucură!

sunt atrasă la poemele tale de puritatea exprimării, care, probabil, este a simțirii. Mi se pare că au un soi de candoare, de sinceritate, abandon sau dăruire, care însă nu înseamnă niciodată naivitate. Aici ai câteva imagini - poate mai puțin cea a globului de sticlă, am înțeles ideea dar nu mi-e mie aproape - care m-au scos pur si simplu de sub coaja cicatricilor.

E poezia mea preferată din tot ce am citit până acum în pagina ta. O poezie care, pentru mine, își transcende cuvintele, probabil e un nonsens ce spun... o uimire pe frecvența căreia mă așez firesc și-o las să curgă, ca și cum mi-ar fi parte integrantă. O păstrez.

Petruț, mare lucru acordul ăsta... în gând și cetire.:) Mă bucură, firește, semnul tău, mai ales că textul nu e proaspăt, are vreo lună. Mulțumesc, o surpriză foarte plăcută.

Paul, întâmplarea a făcut să deschid offtopicul și, chiar tardiv, îți mulțumesc pentru bunăvoința gestului de a semna în subsolul textului și, desigur, pentru comentariul elaborat, care mi-a adus un zâmbet de la o ureche la alta.:))

Las și eu un semn la acest text, știu, cumva la spartul târgului, dar o fac tocmai pentru faptul că m-am reîntors la el după prima lectură, de acum o lună. Mi-a plăcut mult și am pus degetul pe aproape fiecare cuvânt rostit prin el. Sau poate invers... el pe mine?!:)
Spun aproape pentru ca, personal, nu agreez precizările explicative gen „dispare chinul protector” (remarcat ca plus, de altfel, de alți cititori, observ), de fapt, te citesc sporadic și nu mă simt nici îndreptățită să emit judecăți sau sugestii de nuanță.
Finalul e dramatic, într-adevăr, la prima citire pur și simplu mi-a aricit pielea, la a doua deja m-am gândit câtă vanitate de a afirma și a le afirma ne dau aceste eșecuri... dulce îngăduință... parcă e mai simplu să ne detestăm decât să ne iertăm.

Felix, Nicolae, am încredere în părerile voastre și, mai ales că aici coincid, să se taie finalul așadar! Vă mulțumesc, mă bucură întotdeauna trecerea voastră, mai ales cu sugestii.

Și de-asta pe Norică-i musai
Să îl duci iute la altar,
Să îl iubești și să îl ai,
Pe post de sfânt... în calendar.

Sunt excepționale, felicitari!

Felix, da, să trăiți, s-a prins ceva, așa, de-un altoi, de-un hibrid, aprofundez, aprofundez, o să torc firul mai inteligibil, o să țes pânze în proză, o să croiesc fapte grozave, o să brodez munți și văi... o să... o să... nu trage, Felix, sunt io, Lăscărică!!! Bine, am înțeles, să trăiți, și o să tai în carne vie.

Ina, dada, belea mare și nu râde, ia te rog, nu mai râde de necazul omului, mai ales că ar trebui să te știi cu musca pe căciulă cu steluța aia impertinentă ce a încurajat elucubrațiile mele.
Tot nu mai contează că fac offtopic aici, deja... să vezi fază. Acum vreo 2 ani postasem un text, tot la persoana I scris, mi-ai făcut și sugestii la el la vremea aia, în care personajul întruchipat de marele meu amor se dovedea finalmente homosexual, iar eu o distrusă abandonată pe care o mai lua, la o adică, din milă și viză de flotant, nepotul portarului bla bla. Ai venit, ai râs, ai dat sugestii, ca mai târziu, după tine, să îmi apară un comentariu consolator... capul sus, viața merge înainte... înțelegi ideea.:) Acum mă gândesc să scriu o proză, firește, la persoana I, din perspectiva unui pitbull. Dacă vii și râzi iar, sigur cineva se îndură de mine și-mi aruncă niște oase sau mă declară rasă cu instincte agresive accentuate. Mrrr

zana zorilor.:p Dar nici nu imi amintesc ca tu, in ciuda pletelor boeme, sa fi crezut vreodata in povesti cu zane.:) hai, nu incepe si tu cu morala, e un text, la naiba!
E o surpriza de zile mari sa te reintalnesc, da un mail pe allandalla@yahoo.com!