Elena Marcu

Mda, când scamatoriile devin inutile, dar și sacrificiul... trăim în aceeași măsură singurătatea, „dar dintr-un lucru care nu a existat niciodată nu-ți mai rămâne decât suferința și frustrarea de a-l fi căutat fără sens”.
Știu că textele lungi se citesc greu și rar pe site, uite, acuma, mi-aș dori să pot pune steluță la el și să fie citit. În șoaptă.:)

Am râs, apoi mi-au dat lacrimile, apoi mi s-a făcut rușine și am râs iar. Pe cuvânt, pe cuvânt. Iar la noapte promit să fac ouă jumări și să mă bucur de victorie. Apoi, o să mă simt vie. Și n-o să-mi mai fie rușine.

Domnule, sincer îți spun, planul a fost genial, dar dacă în locul brățării, te-ai fi gândit la o bicicletă ca a lui Lance Armstrong, măcar problema taxiului ar fi fost rezolvată.
Una din satirele pe care le aștept deja în pagina ta și pe care le savurez ca de fiecare dată cu zâmbet larg (e drept, de data asta, tot în pagina ta, mă însoțește și unul amar, dar recunoscător, fără de comentarii).

Râd cu lacrimi și zic ca țăranul prima oară în fața girafei „Așa ceva nu există!”. De-men-ți-al!!!

Sensibilitate și sensibilitate de o mie de ori. O poveste romantică și atât de aproape transmisă, că nu o lași din mână. Poate la sfârșit pui împreună episoadele. E prima oară când într-un „serial”, la fiecare nou episod simt nevoia să le recitesc pe cele anterioare. Cred că pentru reacomodarea cu atmosfera firului epic și mai cu seama la capitolul de față unde ai întors uimitor desfășurarea acțiunii. Am zis la capitolul 3 că e cel mai bun? Am greșit.:) Ãsta e. Și probabil de fiecare dată următorul.

Text de pus la rană, pe suflet, în minte, nu-i doar text...

Timp incolor, cuvinte hlizite și înverzite, roluri, imagini, trăiri și texte inedite, excelente, neostentative și cu personalitate.
Add to favorites. Sper să recidivezi.
P.S. Editarea neglijentă (recunoaște și tu că ai destule litere pierdute în spațiu, altele în plus, în fine) fură din efectul textului și e păcat.

La fiecare recitire (că nu mi-a fost suficientă una singură, na, și am mai și comis-o pe la alte texte de-ale tale) tot găsesc: ba cuvinte cheie, ba alt sens al lor, ba mi se schimbă percepția și uite-mă proastă, emoționată și uimită în fața unei întrebări. Cum e posibil să scrie cineva cu atâta lejeritate și firesc, cum pot curge cuvintele atât de natural și simplu, și în același timp să poarte atâta mesaj în fiecare dintre ele? Eu nu pot să înțeleg. Cu \"autumn\" nu știu, n-am idee, dar cu \"harmony\" sigur are o legătură.

Detalii domestice simpatice, motivul disputelor conjugale clasic, dar abordarea inedită, umor si mai ales final neașteptat. Uite de-asta mi-a plăcut.

Fată dragă, ce-mi faci? :) Tocmai am citit un text pe site cu tematică religioasă, chiar îmi pregăteam palmele de o polemică inofensivă și banală și vii tu să mă îngenunchiezi. De parcă ar mai fi rost de comentarii...
Probabil pentru momentele izolate de revelație ca acesta de-acum, și trădările capătă sens.

Nu? Așa se numea ritualul, cel puțin la greci, că, uite, de daci aflu de la tine și abia acum. Mi-a plăcut mult poezia ta, dar am avut frustrarea că se încheie brusc sau poate prea repede.:)

Zâmbet de solidaritate.:)
O repetentă.

Fiecare frază din textul ăsta e la locul ei și mi-a intrat direct în spațiul personal. Să știi că-l iau cu mine azi. Am înțeles comentariul Alinei Manole, măi, aș fi vrut să nu se încheie. Dar e deja punct, așa-i?
„nu mai aveau când să se întâmple”. Dooaaamne, ce text...

La textul ăsta văd eu stofa de povestitor, deși ți-am citit și celelalte texte, „Jianca” îmi pare că ți-a dat clasa.:)

Te felicit, nu numai pentru poezia asta, dar m-am oprit la ea pentru comentariu pentru că mi-a fost dureros de aproape. Am scris de 3 ori comentariul și de 3 ori l-am șters și tot fără cuvinte potrivite sunt. Suuuuper!
P.S. da, da, și eu te citesc, iar „În teatru” e iarăși o „personală” de stea. (de Oscar!!! :))

„o dragoste ce nu avea sǎ mai doarǎ niciodatǎ ... sentimente așezate pe rafturi.”

Revelator! Nu rană vindecată, nu uitare, nu resemnare, ci creștere și împlinire printr-o iubire, fie ea chiar neîmpărtășită. Hmm, sunt pe gânduri, excelent episodul!

supercalifragelistic expialidocious! :)) m-am trezit brusc din atmosfera noroasă! :)) Simpaaaatic!

Hehe, ceva opțiuni ar mai fi, dacă nu \"ignore\", măcar \"invisible\", măcar \"stepped out\", dar who cares? :)) Există putere divină! Așa că... \"joined the room\"! Simpatic tare!

Eduard, între textele și comentariile tale (fie ele elogioase și cu malmsteen cu tot), rămân în continuare fan al celor dintâi. Ca să fie clar! Și-acuma, că m-am asigurat de indulgență, sugestii și reclamații n-ai? Neeee, sunt excelentă! :))

Sache, ca să-mi asum texte de proză, aș prefera ca ele să fie ceva mai mult decât „călduțe”. Să presupunem că scoatem din discuție aspectul talentului, bun, dar să scrii proză impune între altele și perseverență, și răbdare, și drag mare, mare de a scrie. Până acum am preferat, ca la bridge, impas la damă(?), fac defosă pe o culoare (la personale) și iau levate la șlemul mic (ca cititor și comentator). Mână slabă? Lașitate? Interes limitat? Inspirație păguboasă? Comoditate? Habar n-am. Să fi pus amețelile astea de jurnal la „proză” ar fi însemnat să merg la bluf, cum bine știi. Aștept să-mi pice cărțile alea de mare șlem. Hehe, atunci fac direct „poezie”. :))
Mulțumesc pentru încredere și încurajare, o să încerc. Și știi ceva? Tu să-mi spui secretul, ca unul care a făcut deja de mult timp pasul de la „personale” la „proză bună”.

Nu din pedanterie sau polemică, ci dintr-o mare apreciere și admirație atât pentru textele tale, cât și pentru comentarii, care, uite, ca orice pe lume, sunt perfectibile (mă refer la comentariul de față), îți spun că “Unde dragoste nu e, nimic nu e” este atribuită Apostolului Pavel în Epistola pentru Corinteni, mă rog, e o variantă, asta dacă vrei să dai crezare anumitor versiuni de traducere (sau “dacă nu am dragoste, nimic nu sunt”).
Cu apreciere, cititor fidel,