La urgenta

Mi-am spart ceasul! Dintre crapaturile de sticla, a inceput sa se surga un firisor subtire de timp...timp incolor, nemanjit inca de trairi si sentimente. Apoi ruptura s-a facut mai mare si timpul a luat-o la goana, afara din ceas. Mi-am dus ceasul la spital, sa ii puna o perfuzie...dar mi-au spus ca au numai timp reciclat, de mana a doua, plin de pareri de rau. Mi-am luat ceasul de mana si l-am dus acasa... era anemic despre maine. L-am anesteziat cu un album de foografii... apoi am inceput sa-i cos sticla franjurata. Incepuse sa se innece cu netimp; Treptat-treptat, ceasul a inceput sa-se cicatrizeze linistea si sa gandeasca iara azi-ul... a inceput sa-si plescaie limbile, articuland propozitii de secunde. Iar eu stateam de partea cealalta a geamului, ca privind printr-o vitrina de muzeu regimentele de minute incolonate gata sa mai dea gata o ora.