Elena Marcu

Tiberiu, după ce ajung să aflu și eu măcar câte ceva din secretele lui spiridușești, promit să îl trimit la tine, dar, zău așa, parcă nu te-aș crede că ai nevoie de unul. Mulțumesc pentru urare și pentru vizita constantă la spiriduș.
P.S. Nu te tentează deloc, deloc să încerci să scrii și pentru \"copii\" mari?:)

Mama, Doaaaamne!!! Poezia ta m-a îngenunchiat. Chiar recent îmi atrăsese atenția un comentariu făcut pe la tv, și scuze, scuze, că nu mai știu cine îl făcea, dar se referea la faptul că cei mai fericiți oameni după o zi de muncă sunt cei care au trudit cu mâinile. (și bănuiesc eu că nu era vorba de cei care tastează la pc:))
Un mesaj sensibil și vibrant într-o haină pe măsură.

Îți cer scuze, în primul rând pentru că în loc să fi comentat (dar nu e timpul trecut) la „Lupanar” de exemplu, care mi-a plăcut enorm, fac comentariu la eseul de față, care... nu aduce nimic nou și îmi ridică întrebarea retorică din concluzie – rezumat: așa, și? Deși spui că este un semnal de alarmă, pentru mine eseul tău pare mai mult o lamentare. Ce să zic, în mod cert se promovează exagerat manelele în radio și televiziuni, dar fără dubiu există și alternativă. Și nu de puține ori, s-au auzit multe semnale de alarmă referitoare la manele inclusiv (sau mai ales) în mass media. Nu contrazic ideea că mass media are un rol important în formarea „adolescenților, tinerilor, care își caută acum valorile”, cum spui tu, spun doar că tonul eseului poate e puțin cam dramatic, tinerii au de unde alege și chiar fac asta în funcție și de alte aspecte care vizează educația și din alte sfere: familie, școală, anturaj, mediu social etc.

„Este – cred – de datoria fiecărui român care are un minim respect pentru cultură în toate manifestările sale să dezavueze acest tip de sub-muzică și să militeze pentru îndiguirea fenomenului în mass media.”

Ok, hai, cum te gândești? Uite, n-am încercat până acum să scriu vreun eseu sau articol, dar cred că un început simplu ar fi eseurile care să promoveze muzica de calitate alături de cele ca acesta de față. Îmi amintesc de un articol al lui Florin Hălălău la aniversarea a 24 de ani Pink Floyd, scurt, concis, fără mari broderii, autorul anunța chiar în comentarii și când e concertul, păi, sunt convinsă că măcar 10% din cei care au citit articolul au ascultat apoi Pink Floyd, fie ca aducere aminte, fie din curiozitate. Ar putea fi un pas, zic eu mai potrivit, în a oferi alternativă la manele. E doar un exemplu bineînțeles.
Și-apoi, știi că sunt persoane care consideră „sub-muzică” și alte genuri, hip-hop-ul de exemplu, pentru \"îndiguirea\" cărora ar milita? Cred că mult mai potrivit ar fi ca înainte de a „milita pentru îndiguirea fenomenului în mass media” să milităm pentru promovarea alternativei. Uf, abia acum realizez, cred că în eseul tău tocmai asta m-a deranjat, „înfierarea” în lipsa exprimării soluțiilor, de fapt tonul moralizator fără vreo recomandare.

Te-am mai citit și îți deschid pagina mereu plină de curiozitate. Remarc nu numai o ușurință în exprimarea și construcția textelor, dar și o analiză fină a vieții și a firii. Felicitări!:)

Incredibilă!!! Nu aș putea spune dacă o poezie e bună ori ba, dar pot spune dacă îmi place mie. Și spun. E incredibilă!!! Deși... iar s-a anunțat soare abundent.:))
„Antiteza ca imperativ”? Ooof, noroc cu buricul pământului...:) Aș cita din toată poezia, mi-a plăcut la nebunie!

Am promis că vin să iau notițe și să-mi bag nasul în pagina ta. Deja am listat: „Rostogol”, „Nerăbdare”, „Precocitate” e demențială, „Aventura broscutelor”, „Sfatul animalelor” și „Vis de copil”. Mie astea mi-au plăcut în mod deosebit. Percep că ai ușurință la rime pentru copii, ai și teme simpatice. Felicitări! Am văzut că pledezi pentru o secțiune de literatură pentru copii, mi-aș dori și eu asta, și căutarea ar fi mai facilă, și textele ar fi corect încadrate. Mă bucur că te-am descoperit, rămân cititor al paginii tale.

„Cum se zice... nu mă mai aștepți” nici pe mine, nici pe alții, că te-am văzut că nu mai scrii pe site. Păcat, na! Ce nu știi tu e că te-am mai citit pe unde zici tu că merită, sâc, mai sunt și noduri care se sar! Și pe tine, și pe alții, mai ales că în postura de cititor îmi stă mai bine. Poate te răzgândești.

Hanna - :)) ăsta e cadou pentru spiriduș, deși, să-ți spun sincer, încă nu merită dragon de călărit, dar poate îl folosim amândoi când o fi timpul. Mulțumesc!:)

Tiberiu – mulțumesc pentru consecvența cu care ai citit ambele capitole și pentru comentariu. Am promis să fur de la tine câteva poezii pentru copii, dar încă nu am apucat din lipsă de timp, sper să reușesc în we. Mii de mulțumiri!

Eddie, păi, na, cum să nu fie cooperant, e musai să fie, că asta e poveste cu morală, domne, dacă se poate una ușor indirectă, așaaa, care se insinuează pe lângă poveste;)) Sincer, nu știu ce să fac mai departe, în sensul că nu știu dacă îl voi continua pe site, dacă să scriu mai mult la el și abia apoi să-l postez, dacă să-l pun poveste cu poveste, chiar nu știu ce să fac cu el. Mi-ar plăcea să fie mai multe capitole, dar mă trezesc cu pagina plină de povești, mă înham la consecvență și nici măcar nu sunt sigură că e ceva de capul lui. Voi toți sunteți de aur, veniți aici și faceți galerie, mai o susținere, mai o recomandare, dar de fiecare dată când recitesc, mi se pare... destul de subțirel și expediat (și ăsta;)). Mai văd eu. Mulțumesc mult! Ca de obicei...

Ioana, nici nu ai idee cât mă bucur că povestea spiridușului meu are cititori și că a adus în pagina mea copilul din fiecare. Mulțumesc!:)
Acușica pun Gâzele, dacă apuci să o citești, sper să-ți placă și asta.

hai, măăăăăă... chiar așa de rău era?:)) acum, și să spuneți „Ajunge! Ajunge! Ne-am săturat de spiriduși!”, măcar un episod mai postez ca să-mi mai descui din lanțurile cinismului sau ironiei sau mai știu eu căror exprimări mai puțin sensibiloase care îmi atârnă de glezne.
Și jur cu mâna pe cravată, e cel mai frumos, delicat și dulce-ironic comentariu pe care l-am primit vreodată! Pe bune!:) Vânt din pupă adică (noroc că nu navighez în ciclon). Mulțumesc pentru tot ce cuprinde commul tău!

Păi... chiar e dedicată copiiilor. De orice fel și de orice vârstă dacă vrei, dar ea chiar este o poveste pentru copii. Cel puțin așa am intenționat să iasă. (deși, fie vorba între noi, sunt de părere că poveștile trebuie povestite, nu citite, scuzată să-mi fie repetiția.). Pam, pam! Dar ca să vezi, domnule, că nu e chiar o întâmplare să te găsesc pe la povești, la o privire rapidă te văd cu poezii pentru copii. E, stai că te iau la citit! Și brodez cât de curând și partea a doua ca să mă apropii cât de cât de o discuție „de la egal la egal”:)

Eddie, n-am realizat până acum că am postat numai texte „buhuhuuu” și că mi se „cristalizase”, cum am fost gratulată într-un mesaj privat, „imaginea de scorpie”.:)) Dar e păcăleală, îți spun, povești de adormit copiii! Cu sensibilitatea a venit spiridușul ăla prost crescut, măcar atâta să fi făcut și el, după toate încurcăturile pricinuite. Mulțumesc! (aaa, și ce mi-ai făcut??? M-ai dat în vileag cu descântecul, ca să vezi, și eu care mă credeam subtilă și imprevizibilă, cum mai citește lumea continuarea acum?:)))

:))) eeee, Dana, cel mult textul ar putea părea cheesy, ia uite ce zic, chiar o fi de fapt, dar am înțeles mesajul tău.:) Mulțumesc, mai cu seamă că te știu nu numai cititoare de povești. Mă bucur mult, mult că ți-a plăcut.

Eeei, n-am poză în semn de cadou virtual, mai sensibil și metaforic ca Ela n-aș putea să-ți spun că-mi ești dragă, dar mă alătur cu urări de bine și cu bucuria că iulie mi-a adus un motiv în plus să-l iubesc.
La mulți ani, Bianca!

Ela... de pus pe suflet!:)

Dacă aș putea transpune textul ăsta în imagini, mi-ar plăcea să fie un desen animat la care părinții îngrijorați ar parola canalul.:)) Mi-a plăcut stilul expunerii la nebunie! Mare păcat să nu-l fi citit...

Competențele noastre nu se extind în sfera domeniului dvs. de cerințe, noi nu ajutăm, noi sancționăm! (e și ăsta un ajutor, nu?) Constatându-se că perseverați în abateri, înainte de autodizolvare pe temeiul incapacității și muștei pe căciulă, Comisia dispune:
- valorificarea clipei pe principiul arhicunoscut și omis în prima declarație „Viața e scurtă” (poate că dimensiunea ei nu ne pune în mișcare, dar limita ei...)
- actualizarea clișeelor (de-aia-s clișee, se spune că au fost verificate) și a mirărilor poetice gen „partea plină a paharului”, „ce minune că ești, ce mirare că sunt”, „carpe diem” bla, bla cu efecte revelatoare
- schimbarea imediată a obiectului vacanței
- aprofundarea năzăritului și oricărui capriciu până la concilierea semantică dintre „a dori”, „a vrea” și „a trebui”
- prestarea de servicii în folosul comunității cel puțin în we prin ingerarea de băuturi alcoolice (recomandarea Comisiei – ginul tonic) în cadru organizat și disciplinat (a se consulta lista cluburilor și barurilor din București)
- efectuarea activităților cu rezultate în stimularea adrenalinei, gen bungee jumping, v-ați ascunselea, jocuri de societate „prinde orbul, scoate-i ochii”, vâslitul contra curentului etc.
- desfășurarea tuturor îndeletnicirilor sub motto-ul „ilegal, imoral sau îngrașă”
- eludarea tuturor prejudecăților, culpelor trecute, prezente și viioare
Și lăsăm lista deschisă pentru orice completare cu tematică.
În cazul nerespectării dispozițiilor mai sus menționate, veți fi citată pentru prezentare în fața tribunalului arbitral compus dintr-un arbitru unic numit din oficiu (Elena Marcu adică) și obligată la punerea în aplicare neîntârziată.(Fac cinste cu ginul.:P)

Umor de nota 10 cu felicitări! Pentru data viitoare îmi pregătesc și eu întrebările. Pe când o emisiune televizată în direct?:)

Ca răspuns la declarația dvs. din data de 28.06.2005, vă anunțam următoarele:
La o analiză competentă, declarațiile dvs. făcute cu bună credință și fără constrângere, suferă de omisiuni grave (și cu intenție? – mai merge „buna credință?), fapt ce va duce la sancțiuni prevăzute de reglementările în vigoare, adică la un refuz permanent de eludare a tinereții. Aveți obligația ca de azi, 1 iulie 2005, orele 10:45 să vă zâmbiți în oglindă, ca și celor din jur, să găsiți bucuriile mari și în lucrurile mici, să nu vă mai înfrânați plânsul, iar acțiunea de a iubi se va manifesta ca o consecință firească a celor de mai sus și oricum era o porcărie că nimeni nu vă crede.
Așadar, nu aveți dreptul la decontări, iar pagubele vor fi suportate din bugetul personal „Experiență”. Orice repetare a infracțiunii de eludare a tinereții se va pedepsi grav și în conformitate cu legea universală.
Comisia de investigare a abuzurilor și rigorilor vieții

Deși niciodată nu va fi destul de spus despre Pink Floyd, salut textul tău cu tot sufletul și cu toată bucuria. De asemenea, sunt în acord cu tine când vorbești despre geniul lui Roger Waters și, deși printre marile mele iubiri este „The dark side of the moon”, parcă Pink Floyd nu a mai fost niciodată același fără Syd Barrett, dar asta e doar o părere, sau o tristețe personală.
Nu știu dacă e permis, dacă nu... probabil că un editor va amenda sau corecta mesajul, las un link pentru aducere aminte:
http://utopia.knoware.nl/users/ptr/pfloyd/start.html
Mulțumesc, wow, mi-am început ziua cu mare emoție!

Oroarea clipei... și legea e învinsă?:)
Așadar l-ai încheiat. Hmm. Știi că nu e un foileton ușor de citit? Mama mia, cel puțin ultimul capitol... descriptiv, concentrat și (spune-mi dacă greșesc) detașat. O să mă repet. Interesant. Și ca stil, și ca idee. Chiar dacă nu de fiecare dată la timp, stau cu ochii pe tine.:) Hai, nu-s Big Brother, e un fel de-a spune că te citesc cu plăcere și interes. La recitire!

Sub genericul (citat JoeKing) „Domnilor, inhibați baiatul!”, minicolaj în dialog al comentariilor Joe King și ca să nu se supere nimeni, comit eu prima replică:

- Joe, știi și tu de când aștept continuarea asta. Și nu se dezminte.
- Ma bucur ca ti-a placut. Nu promit mai des de o data la doua-trei saptamani. :-) Nu rade, e ceva cat se poate de real si in viitor o sa deschid o clinica :-)
- Am sa te vizitez cand nu mai am nici o speranta.
- Ai o usurinta la rime cum numai eu aveam in tinerete , ihm, cand eram de varsta ta. Mint, tu esti mult mai buna.
- Sper sa nu te dezamagesc in continuare. Man, asa de tanar si asa de fatalist ?
- Toate slabiciunile pornesc de la ... a fi fata ?