Elena Malec

pentru lămurirea rutinierului și frumoasele versuri alese. Cum vezi specialitatea filologului este textul fie în original fie în traducere si folosirea dicționarelor. Ei bine, unii iși închipuie ca asta nu e o profesie, nu necesita școală si pot scrie toți ageamii neamului. Recenta mea epigramă, Unui semidoct trateaza tocmai lipsa de educatie in ce priveste folosirea dicționarului. Asta a fost inspirat de o damă care vrea să afle cum se scrie o expresie intr-o limba străina folosind DEX-ul. Nu mai menționez că a consulta DEX-ul e o incercare pentru unii care confundă accentul tonic cu accentul grafic.
Nu mi-ai spus ce parere ai de homo estheticus, dacă poate fi grevat pe eseul tau?

Fata mea se pregătește
să scrie pe englezește
și tot caută-n Larousse
cum se scrie filorus.

Trimiterea ta nu mă așteptam să fie la dicționarul românesc, ci la cel spaniol. Normal că ai scris așa cum ai scris cîtă vremea asta e redarea românească, un îndreptar de pronunție pentru cititorul român. In lumea muzicii și a dansului se scrie pasodoble într-un cuvînt pentru că are plural pasodobles, iar în rest, artă cultură e paso doble. Asta e tot ce mai am avut de comentat.

Draga mea, repet nu îți fac o obiecție personală, mi-am permis să te corectez atîta vrenme cît sunt hispanistă și licențiată în limba și literatura spaniolă. Oricîta bunăvoință aș avea față de tine și de filosofia ta, nu vei găsi pe nicăieri în spaniolă paso doble scris așa cum apare mai sus. Nu știu ce surse folosești tu, eu îți spun doar că e incorect. Dar fiind textul tău te reprezintă și asta nu mai e problema mea. Am crezut că te pot ajuta intr-o problema care este specialitatea mea.Dar am înțeles reacția ta și nu mai insist. Sunt profesoară, nu mahalagioacă. Regret intervenția.

paso doble fără liniuță și fără accent.Ce atîta filosofie!

Paso doble este un dans spaniol născut din mișcările matadorului care fîlfîie o capă în jocul de corrida; nu văd de ce ar fi scris dupa pronunția franțuzească.E ca și cum am scrie faiv ă cloc (pentru five o\'clock)și apoi introduce fraza intr-un text în italiana sau spaniolă.Ma documentați-vă dragilor, cînd va apucați de scris expresii străine. Regula de bază este că orice frază în limba străină se citează în original și nu în redarea ei în terțe limbi.Cred că asta se învață la școală.Subliniez că nu am nimic personal cu autoarea poeziei, ci cu obiceiul de a folosi eronat expresii străine.Mulțumesc de înțelegere.Nu m-am putut abține vazînd ridicolul unei expresii demne de secolul 19 cu franțuzirea limbajului străin.

Cu ce crezi tu ca ei gândesc
raspunsul meu este firesc
e-ntr-adevar foarte rotund
numai ca-n loc de cap e fund.

Ãsta da, e un eseu și încă unul bun. Ceva nu-mi cade bine, totuși: comportament rutinier. Eu știam de rutinar.Dar de la o zi la alta și limba română își pierde sfiala. Mușcă nesățios din neologismele americane de parca ar fi intr-o cursă, ori se umple de americanisme ori piere.
Revenind la eseu mi se pare interesant si bine faci că îl citezi pe Blaga. Ce nu știu este dacă sfiala si spiritualitatea religioasă se suprapun.S-ar părea că le întilnim și la cartezieni: Dubito ergo cogito.Ce ai spune dacă unui homo religiosus aș propune homo estheticus? Contemplarea operei de arta, detașarea de obiect poate fi uimire, dacă nu sfiala. Ne minunăm în fața piramidelor a statuilor budiste, a unor voci memorabile, Maria Callas.In engleză avem termenul de \"awe\" o înmărmurire ce reunește sfială și respect, venerare. Deci inevitabil am apelat la un englezism și nici macar nu e din domeniul technologic. Se pare ca engleza va triumfa prin concizia și exactitatea termenilor.Inchei aici spunându-ți că ai un text rotund care se incheie frumos cu versuri și nu brusc cu o trimitere la alte texte.Felicitări.

aștept continuarea. Nu cumva sa n-o scrii că viu prin zăpadă pîn la edmonton și te ciufulesc.

In sfârșit un eseu rotund și bine scris, incheiat frumos cu versuri și nu cu trimiteri la alte texte. Singurul dubiu pe care il am ar fi cu rutinier, comportament rutinier, zici. Eu stiu de rutinar. Dar nu m-ar mira ca și limba română să-și fi pierdut sfiala și muște cu nesaț din neologismele care transporta cultura americana în bloc în alte limbi și culturi.
Interesant eseul și bine faci aducînd în discuție pe Blaga. Un lucru ma întreb, dacă putem suprapune spiritualitatea sfielii. Eu aș zice că unui homo religiosus îi poate sta alaturi un homo estheticus, minunația, uimirea în fața operei, artistului intra prea bine în registrul expus aici. Răgazul e deci, spiritual, estetic și de ce nu, rațional. Sa ne amintim deviza cartezianismului -Dubito ergo cogito. A te îndoi înseamna a ezita. Problema pe care mi se pare ca o ridici e aceea a timpului. E problema meditației versus pragmatismul anglo-saxon care e ilustrat măiastru de Mark Twain în UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR.
Dar fiindca veni vorba de limba engleză exista un termen care redă smerenia de care amintești în comentariu și acela e AWE.
Se pare ca limba engleză cîștigă pentru două motive: exactitate și concizie.
Deci, felicitări pentru acest eseu bine scris.

Iată o nostalgie pe care n-aș fi bănuit-o în epigramistul Sorin Olariu. Nu știm dacă poetului i-ar fi plăcut, dar celor cu dor de Eminescu sigur le va place.Felicitări pentru realizare.

Azi poeții sunt cam triști
cum ca nu-s epigramiști
și strigă la editor
să ne dea cîte-un picior.

Hose Pablo de maidan
este un basarabean.

Drace, drace, vine dama
se-ntețește epigrama.

A scrie epigrame e ușor
Cînd porți umorul la picior
Dar mai degrabă ia un hap
ca să-ți vină mintea la cap.

Fie textul cât de bun
se găsește un nebun
care zice că e rău
și latră ca un dulău.

La epigrama de mâine
angajăm cioban și câine
unul dă cu bîta-n noi
celălalt latră cât doi.

Sa nu uitam ca de multe ori sub o epigrama posteaza catrene unii membri care nu sunt epigramisti. Dacă un editor isi propune sa elimine texte care nu sunt epigrame propriu zise atunci, dați-mi voie sa remarc,gestul contravine libertații de creație si exprimare în cadrul unui atelier literar. Orice membru agonia are dreptul sa-și exprime reacția intr-un catren care intrunește mai mult sau mai putin condițiile epigramei. Nu aș vedea în asta o încurajare a poeziei și nici a epigramei. Vă voi da un exemplu. In mai putin de o săptămâna Corneliu Traian Atanasiu care scria articole si eseuri pe site, a inceput a posta epigrame, unele foarte bune. Sa îi luam acest drept pe motiv ca nu e epigramist? De fapt ce este un epigramist, cine este epigramist pe site și de ce nu am avea liberatea la o reacție gen epigrama atunci cand suntem motivati poetic să o facem?As zice ca nu e nimic rău în ideea unui editor epigramist, ci în măsurile rigide ce se anunță. A face curat pe site de epigrame sau catrene ce se vor epigrame si de ce nu a face curat și la poezie sau eseu. Am vazut o mulțime de texte care nu sunt inscrise corect și apar drept eseuri cand sunt de fapt articole sau gânduri.Personal nu am ințeles care să fie atribuțiile editorului epigramist. Imi poate cineva detalia sarcina acestuia pe site?

O epigrama reușită, gen literar în care autorul de eseuri-panseuri învață repede si cu aplicație.Personal prefer epigrama polemicilor cu ad hominem argumentum, fiindca-i mai aproape de literatura decat de scandal.Spiritele ludice nu pot decat beneficia de pe urma cultivarii epigramei. Succes în continuare.

Epigrama nu-i o masă
cu mâncare copioasă
nu-i nici sarea în bucate,
ci sare pe săturate.