Elena Malec

Așchiuță cu Daniela Anencov, Căpitanul Valvîrtej cu Dem Savu, Noapte bună, copii cu Silvia Chicoș, Ciufulici, Romarta copiilor, Palatul Pionierilor, suc, înghețată pe băț,japoneză, bomboane de pom,mentosan,rocsuri, jeleuri cu fructe, bomboane Vinca,parfum Velur, televizor temp 6, săpun cheia, Doina Badea, Dialog de la distanță,Floarea din Grădină,școala medie mixtă,kavit, pastă de dinți clorofila.
Restul e comun cu ce ati postat si voi cum socialismul nu era tare in a diversifica piața.Ceeace ce pentru economie sună a stagnare pentru om e stabilitate si de altfel de asta suntem oarecum nostaligici. Nevoia de stabilitate e tipic umană și ceeace se regretă azi e stabiliatea prețurilor acelor ani.Chiar dacă sucul era infect, guma de mestecat se fărâmița ca pasta de dinți în gură, covrigii îți rupeau dinții, totul era ieftin.Pe atunci nu era român să nu facă concediul la băi, la mare sau la munte, cei mai săraci cu bilete de sindicat.Sănătatea și școala plătite integral de stat sunt un deziderat pe care nici o societate in afara socialismului nu l-a intrunit.

Noi în anul două mii
când nu vom mai fi copii

atunci ne-am dat seama ca noi cei care am copilărit in anii 60 am avut o copilărie protejată de sistemul din România.Acum trăiesc de peste 14 ani în Statele Unite si pot spune că în țara proverbială a libertăților, copiii nu sunt protejați social, costurile medicale și școlare sunt exorbitante și numai o fracțiune din americanii iși pot permite să vaccineze copiii.
Deci inchei pe ideea ca mi-a plăcut copilăria lui Silviu. Oricum iți amitești mai multe ca mine. Să fie vârsta sau o altă sensibilitate, mai poetică?

aceasta poezie mie imi spune ca ma inghite o balenă verdealbastraneagră mare si atat, nu mai stiu nimic după aia.

Zidurile sunt pieptișe
nicidecum îs curmezișe
dar de cauți printre fișe
sau pe-a zidului afișe
dau o pungă de agrișe
pe un monument toltec
ca o lampă fără bec.

Se pare el merge ca racu\'
deși e dus vine săracu\'
ba și ține să ne-o spună
in zori zice noapte bună

Iti dau dreptate cu leagănul de copil, inițial a fost doar leagăn, nu știu de ce l-am prelungit. Se pare că mai trebuie lucrat. Iți mulțumesc de comentariu și mă bucur ca te-ai simțit bine în lanul meu și-n iarba necosită. Se pare că în miezul iernii tânjim mai mult după vară.

\"râul
prin care ieri am plutit\"

Aș zice că nu se poate pluti PRINTR-un râu, ci PE un râu. Printr-un râu se poate trece, înota, dar acțiunea de plutire antrenează o alunecare pe suprafața apei.

De fac grevă spărgătorii
ni se duc animatorii
și-am rămas iar de căruță
din vina lui Găgăuță.

Ion Diviza-a încercat
să îi ia la forfecat
pe drăguții ingineri
azi pe post de hinghieri.

Ion Diviza e nedemn
să-ți bagi un picior de lemn
fie și de spărgător
în a grevelor umor.

Tolănită pe divan
eu ședeam cînd tam nisam
mă trezesc cu-a lui Diviza
că vrea să-mi încerce priza

Un articol bine scris, documentat, la obiect și obiectiv. Felicitări.

de companie. Sper ca nu te-a amețit fumul de la narghilea.

DEmocrația nu pretinde și nu poate fi o aristocrație pentru toți, ea este o masă de cantină pentru toți. Elementul cheie al democrației nu e aristocratul, nobilul, alesul, ci mulțimea, plebea, proletariatul ca unică forță socială. Ceea ce ce visa socialismul științific s-a tradus în viață: omogenizarea socială, cadrul social actual e talk show-ul, forumul online, blogul.

Corina ai aici o poezie a banalului societatii postmoderne in care contradictiile deseneaza un mare semn de nonsens sesizabil, confortabil, senzatie inselatoare fireste.

Frumos sonet si comentarii pe potriva. Asta este idealul estetic: crearea frumosului.Te mai astept cu sonete la fel de sensibile.

Acest articol nu cred ca ar face cinste nimanui. E șovin. E plin de prejudecați și ignoranță. E imagologic, da în sensul acestei pseudo-științe care acapareaza spiritele de dreapta spre ură de rase si populații întregi. Europa a cunoscut deja recent un holocaust al musulmanilor în războiul yugoslav, nu cred ca e nevoie de a incita spiritele la alte uri, a veni cu gogorițe că ne invadează chinezii canibali. Menționarea canibalismului și lipsei de credință la chinezi sunt chiar erori grave de ignoranță a înțelegerii unui popor cu o cultură milenara de toleranță și conviețuire pașnică. Povestea cu restaurantele chinezești în Spania mi se pare ridicolă și numai intoleranța religioasă, ura , șovinismul spaniol putea fabrica un astfel de mit: In Franta restaurantele chinezești sunt mai frecvente decat cele franțuzești și cu toata faima de bucatarie rafinata bucataria franceza nu a înscenat asemenea proces macabru chinezilor.Primele bucatarii chinezesti pe teritoriul Europei au fost la Veneția și chinezii sunt bine tolerati în Italia din Evul Mediu. Deci nu vad de ce noi românii care nu suntem șovini și nici intoleranți ca popor sa avem a ne teme de chinezi. Cred ca textul trebuie trecut la personale și nicidecum la articol de societate fiind funciar incendiar și obtuz.

deci întrebarea mea nu era așa candidă cum pare.

Citit, plăcut, lăsat semn.Intrebare: ce te face să scrii despre Don Juan ?

Mi-am mai amintit un latino american tradus în franceză nu știu dacă și în română, Adolfo Bioy Casares ce te poate fascina în a te decide să cultivi genul de proză fantastică.

Mi-a plăcut în mod deosebit proza ta. E în genul absurdului fantastic al unor scriiori hispanici, Borges, Pere Calders.
Din păcate Pere Calders nu a fost tradus din catalană la noi.Ai putea cultiva genul absurdului fantastic.