Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Maree

1 min lectură·
Mediu
Ființa mea te-a inundat cu soare
și în văpaie te-a învăluit;
tu m-ai înconjurat c-o blîndă mare,
ce în adînc furtună a stîrnit.
De-atuncea unda gîndului sau a dorinței,
rostogolită cu văpăi sau geamăt surd,
izbește neîncetat în miezul ființei
și mute strigătele noastre se aud.
De mă întunec peste zi ca de-o eclipsă
și-n negură mă pierd spre-a mă uita,
de-nseninarea ta tot eu duc lipsă
și focul meu pălește sub vijelia ta.
Dacă ridici talazuri spre-a mă-neca-n uitare,
în tine se coboară o noapte fără vad;
de teama ei, copile, devii o tandră mare
cu creste înspumate ce semețesc și cad.
O forță mă atrage către tine –
îmi spui, de parca vina-ar fi a mea,
eu iar dispar, tu iarăși umbli după mine,
cu trup și gînd și fără voia ta.
M-atrage cîmpul tău prin mii de unde
și-oriunde-aș fi, știu bine, a ta sînt;
flux și reflux în două piepturi tremurînde,
un cer și-o mare între soare și pămînt.
©Elena Malec, București, 14 noiembrie 1984
011977
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
169
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Elena Malec. “Maree.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-malec/poezie/73869/maree

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@codrina-verdesCVCodrina Verdes
Poemul tau, mi-a amintit de unul scris de mine, care contine aceleasi elemente: talaz, flux, reflux, maree, pasi disparuti...
Mi-a facut placere sa-l citesc, fug acum sa-l recitesc si pe-al meu.
0