Poezie
Gol
1 min lectură·
Mediu
Havuz de dorințe eram
ca o pasăre tânără învățam zborul
cerul răsfăța curcubeie pe chipul meu
și timpul ca un fulg de ușor luneca pe lîngă mine
azi clonțul pustiului mă umple cu aer
ca baloane pocnesc iluziile altei vârste
trec nori grei peste visul de ieri
sensuri, lucruri sporovăiesc în altă limbă
de lut și mă-mpresoară cu abisuri
sunt un plămân de neant
respirând fantastic goluri existențiale
simt o nepăsare crescândă dinspre lume
cum se cuibărește în conștient și îi răspund
c-o scorbură de gând, o targă de sentimente
muribunde îmi duce sufletul decolorat
nu vreau nimic și intr-o răsuflare
nimicul mă
inghite ca pe o insectă.
Nici o dorință nu se mai gătește
să mă nuntescă
sunt pradă unei pânze de plictis
ce mă devoră.
001.723
0