Agresată

Ca mânătărci sporesc din amintire gânduri

cu iz de verde putregai

o împărăție de pânze de păianjeni stă de veghe

sunt un cerc deschis prin care se presară timpul

ca un colb de preț

nici o colecție de coșmaruri n-ar putea să egaleze tinerețea

încep cu un refren și port în mine

acel vaiet al anilor optzeci

e iarnă,

visez că-mi mușcă mâna dreapta două petale de trandafir,

tresar când ceasul sună ora cinci

e dimineață,

mâna degerată a ieșit afară din plapumile puse una peste alta în patul dintr-un apartament comfort doi

în Bucureștii lui Ceaușescu.