Spuneai că totul e zâmbet
Fațadă pentru cei fără suflet
Ajungă-ne azi minciuna
Ce ne împresoară într-una.
Lumini obosite sunt stinse incet
De lacrimi amare vărsate-n secret,
Spuneai că
S-a lăsat amăgitoarea noapte
Cuprinsă de un întuneric amețitor
Se joacă și luna,
Îmi mângâie chipul
Sperând să-și alunge singurătatea.
E tristă de veacuri...
Deși luminează
Asemeni
Iată mai sunt câteva zile până la sosirea Paștelui. Toată lumea se pregătește pentru a primi cum se cuvine această sărbătoare a primăverii. Plictisită, am început să vopsesc ouăle care parcă
Putem privi cerul din plăcere sau din gelozie. Uneori din ambele motive pentru că nimic nu e mai plăcut decât cerul senin de un albastru pur. Putem număra stelele din plictiseală ori din nebunie,
Soarele ne arde obrajii, mii de fluturi dansează în întâmpinarea primăverii, vântul adie peste sentimentele noastre numai glasul rândunicilor ne înfioară.. În sfârșit e primăvară! Stau pe prispa
Clipa, durere trecătoare a eternității, trăiesc prin tine, privesc cu ajutorul sufletului tău, respir prin venele tale, ucid cu pasiunea ta.. de ce? pentru că te iubesc, pentru că iubesc minciuna
Ființă efemeră căzută în oceanul destrămării dansează pentru sufletele netulburate, privește cu sfială trecutul de cristal al celor care astăzi nu mai pot gusta dulcea suferință a urmașilor lor.
