elena d.

cu toată toamna de afară, Diana! Acum aștept zăpezile albastre!
,,Plânsul uscat" nu-l văd ca pe un semn de lamentație, mai degrabă ca pe un pas spre vindecare.Și-apoi, lacrimile nu sunt totdeauna un semn de slăbiciune. Uite, aici, nu sunt de acord cu îndemnul ,,Zoie, fii bărbată!,, A, Valentin e din Ploiești! :)
Fii așa cum știi să scrii, Diana, sau scrie așa cum știi să fii!

Diana, un poem trăit! "mestec o durere ca o izbăvire", da, cam asta-i viața! Într-un fel poemul tău m-a dus cu gândul la titlul unui roman citit demult, "Victorie minus unu". Nicio victorie nu e întreagă așa cum înfrângerea are și ea o parte de biruință.Și eu cred că albastrul definește fericirea!