Poezie

fluturi nenascuti si culori

1 min lectură·13 iulie 2004

Mediu

îmi strâng tălpile adânc sub mine

ca să uite despre goana nebună

care le aleargă uneori peste lume

lăsându-mi trupul învăluit în algele

roșii – ale sângelui meu

galbene – dinspre pereții corpului meu

albastre - limitare a percepțiilor mele,

închinate roșului din mine.

îmi strâng visele uneori în cutii,

mici insectare lipsite de viață,

ofrandă oferită zeilor uitați,

însemnați printr-o carte,

în care îmi las semn,

larvele fluturilor ce nu vor ști

niciodată zbura, dar mă îmbată

cu aripile lor nenăscute

orange – potopul în care

se scurge a lumii viteză,

verde – crudul din mine,

indigo – închinată timpului

ce se întinde

chiar și peste zeii din tine.

apoi

violet

rană dinspre tine

înspre cerul coborât,

să-ți acopere trupul

țesut din culori,

și ură, și fugă, și gol.

001.486

Elena Ciobanu. “fluturi nenascuti si culori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ciobanu/poezie/79678/fluturi-nenascuti-si-culori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.