Poezie

calatorii

doar o stare

1 min lectură·2 iulie 2004

Mediu

mă închid colivii inventate în picuri sângerii

ai rănilor tale , recții alergice la orele mele,

dacă mă-nfigi, adânc în pielea crestată îți voi crește,

alături, împletindu-mă în jurul peșterilor, șiroind,

din spate de cascade.

cerul s-a coborât, dintre bucățile înghețate de vremuri,

perdea de lumină se țese, și totuși,

sunt fragmente, din mine, mângâiate-n apusuri,

o mână se desmorțește pe șesuri, o alta, se-ntinde,

rugătoare până pe creastă,

un ochi se adapă pe câmpuri, un altul,

buimac se ascunde prin crudul din lanuri.

apuc zgomotoase marginile vălului și le-mprăștii,

în lături să cuprindă zarea adevarul, scenei goale,

din spatele pânzei, sfâșiate în vise, slugarnic.

mă-nterup, în semne de-ntrebare, agonizate de clipe

murdărite de lipsa suflului, șuierat de buze

uscate, adunate din calea vântului ce încerca să spulbere

bucăți îmbrâncite spre centru.

și totuși, să schimbăm subiectul…

001.453

Elena Ciobanu. “calatorii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ciobanu/poezie/78539/calatorii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.