Poezie

Crin

dati vina pe Vian

1 min lectură·14 mai 2004

Mediu

Trepidații înăbușite ne-ndoaie momentul,

Ce simți, ce ai putea simții în consecventul,

În graba prăbușirii în colțuri de lumină.

Am auzit despre o floare ce poate să ucidă;

Îți macină voit orizontul.

Tu, cel ce-ai putea fi, distrus de propria-ți floare.

Tot ce aduci în lume dispare,

Morbidă închinare în fața micșorării totale.

Și totuși da, o floare poate ucide și-apoi moare.

Și dacă lumea se compune din mici particule disparate,

Din inutile realități perimate,

Și totuși grația o însoțește în continuare

Chiar și atunci când moare.

Infinitei senzații de singurătate, și pe alocuri greață,

Îi vom opune seninătatea,

Chiar dacă o seninătate frigidă.

Și dacă lumea se restrânge nepăsătoare,

Rămân totuși imagini uimitoare,

Fragmente iluzorii,

Din-apoia cruzimii initiale.

001.488

Elena Ciobanu. “Crin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ciobanu/poezie/73456/crin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.