trofeu întors
silueta ta
printre stâlpii electrici
micile bijuterii de murano
invidiază lacrimile mele
uneori parcă am fi toți
jivine de circ dresate
să afirme / să nege / să sară prin
În aerul greblat de zori dintre tenebre
te simt și-acum, întrezărit ca-n vis. Mă tulbur.
Când crengile trosnesc ca pietrele funebre
tu-mi răsfoiești un dor printre tăcuții brusturi.
Luna își
Trăiai în mine,
cerșetoare flămândă leșinată,
trăiai mai multe vieți duplicitare
printr-un balast de amintiri furate
si cu ademeniri subtile
de vise-instant,
de vise preplătite
EC