În aerul greblat de zori dintre tenebre
te simt și-acum, întrezărit ca-n vis. Mă tulbur.
Când crengile trosnesc ca pietrele funebre
tu-mi răsfoiești un dor printre tăcuții brusturi.
Luna își
trofeu întors
silueta ta
printre stâlpii electrici
micile bijuterii de murano
invidiază lacrimile mele
uneori parcă am fi toți
jivine de circ dresate
să afirme / să nege / să sară prin
Trăiai în mine,
cerșetoare flămândă leșinată,
trăiai mai multe vieți duplicitare
printr-un balast de amintiri furate
si cu ademeniri subtile
de vise-instant,
de vise preplătite
EC