Poezie
trofeu întors
nebusolant
1 min lectură·
Mediu
trofeu întors
silueta ta
printre stâlpii electrici
micile bijuterii de murano
invidiază lacrimile mele
uneori parcă am fi toți
jivine de circ dresate
să afirme / să nege / să sară prin paradigme
tunelară, inima
tresare la fluorescentul panourilor
la șuierul metroului arterial
vâjâie azi lumea iubite
bolborosește trosnește
într-o zi va pocni
vremelnica tensionata coajă de ou
(va putea corbul să prindă
în gheare balonul fericirii?)
cine va vopsi cu alb și cu verde
hotarul dintre ceață și limpezime
când becurile semafoarelor se vor opri?
(mă-sa, de se lua iară numai curentul!)
cum ne hrăneam voluptuos durerile
cu ghirlande spiralate de Xmas Yin și Yang
cromozomii încâlciți cu metafizica
aaaah
ciorile măcar rămân umile-n B&W
euphoria unui blitz năucitor
poezie - răsfrântă în ochelarii de soare
ca un ciorap pus la uscat
în prim plan întotdeauna –
sârma ghimpată, căderea, potcoava întoarsă
o să mă întrebați: ce să facem
să dăm un zoom pe-un fluture?
ei bine, da pe un tren de jucărie
pe o silabă
ei bine da!
la treabă!
î
001521
0