Ela Victoria Luca

And, normal că e text slab, că asta a fost și intenția, să scriu și eu așa la prosteală , prosteli și scârboșenii. Ooo, dar tu chiar ai scris explicit în comentariu, cum de altfel mă și așteptam, de-aia ți-al lăsat plăcerea expresiei până la capăt. Asta e, mi-am făcut de cap, acum trec în banca mea. Și tac și eu, că e timpul.

Dănuca, pâi cam așa, e de râsul lumilor, ai dreptate. Aaa, aia cu lucrătorii e tot din reclama asta cu sepia și crabul: au un talent unii să te lucrezeeee, muicăăă. Madame Blanche e aia care le vinde \"borșul\" de-l mănâncă și tot așa. Aaa, și mai e ceva cu buricul pământului, dar nu mai contează, că acu e piș(c)at/mușcat etc. Eh, așa e cu ficțiunea asta.

Ela

io-te bre ce vreai mata
să își schimbe sepia
sexul și apoi să fie
sepioi cu pălărie


nea Genule, acu că veni și potopul de ploaie, trecu arșița, îmi trecu și mie de scris plotioale. merci pt epigramă. ;)

Mihai, știu că ți-o plăcut, că am simțit din tonul commului. Nu o șterg. Am zeci de poezii mai slabe decât asta și nu am șters de pe site, doar e atelier de creație. Oricum, va suferi modificări într-o zi, când va fi să fie. :) Pe hârtie. Dar comentariul cu Chilian rămâne valabil, pt tot soiul de alte chestii. :)

Ela

\"mă agăț de viață
ea mă scuipă-n față...
se face praf lumea
se face praf lumea
lumea mea se face praf...
ce lume tălâmbă
ce dreptate strâmbă\"

fragment din versurile \"Lumi albe\" - Florin Chilian. Andu nu știu cum face alb-negru orele, dar poezia mea e praf oricum. și nu de scris în timp. ci de șters cu ea. pe jos.

No, tu mă știi îndeajuns cât să înțelegi că dacă am ales să încadrez la \"explicite\" pentru mine cel puțin acest text are loc aici. Așa cum mi-i firea, nu îl pot încadra altfel.
Măi, măi, măi, chiar te-ai jucat pe nisip (ligament nonliterar inclus) în sub-solul meu, aici, of, of.

Ela

De tu consideri că nu e poezie, eu o să țin minte asta. Cât despre \"să revenim la\", e un îndemn. Îl primesc, dar sunt convinsă că stilul meu nu îți place, așa că, nu promit că ceea ce voi scrie în continuare va fi pe gustul tău poetic.
Eu rămân în poesis.

Ela

johnnie sau cum vrei tu, dar keep walking contează

măi, e-na-que-jhonnie, tu știi că pe mine când mă scurt-circuit-ează o tentaculă, îmi asum wtf și ligamentele nonliterare și mă explicitez atât cât mă lasă pielea mea. că știu eu de ce, na!

ooo, hai la o gelatto (pardon, typo, gelatină), my ear, bella dona, că e mică vacanța mare fără neagră decât în cerul gurii de supă... rare ocazii, rare, să dea oama cu ochii de oamă, zău așe!

meduzela, măi, nu ica! Ica e alta! eeee, wtf

Pâi mata bine ai văzut ironia sepiei care nu pișcă! Și strigătul floesc-pleosc al buricului neonorabil wiking. No, binie că cineva se revoltă contra editorului aici, și ai ales taman tu asta. :) Ãsta o fost zăduful. Of-ela! Da, măi, ne prostirăm și noi, asta e! (adică eu, buricul, sepia și alte cele, adicătălea crabul)

p.s. când ți-o trece, mi-oi da seama. deși văd că greu trece.

Nu mi-s supărela și nici mai explicită de-atât nu pot fi. las că găsești partener(e/i) pt explicite indecente și obscene cum ai scris mai sus, cât vrea anima ta. Eu atâta pot. Limite, limite. Și, precizare: eu nu aud chestii explicite de la cei ce vin să își dizolve amărăciunea. :) Ci le aud pe stradă, pe la colegi, peste tot în alte părți. Aproape de mine, no way, there\'s no chance for... explicit. Sorry.

Ela

știu, măi, știu. dar eu prefer \"legends of the fall\" nu să fac primăvară. și zău nu pot mai mult. ;)))

de pus spații după virgule conf reguli. și de corectat încăpățănate.

Elis, no amu, vezi cum îi când mă bate soarele-n cap și mă pișcă sepiile? Nu știu ce am scris și nu recitesc nici când m-oi răcori! Nu de alta, dar șterg instant cum fac cu multe altele.

Dan, mai ușor cu referințele la profesie că mă pișcă apoi 19900 de sepii, ceea ce nu le face bine, că se vor umple de cerneală și să vezi atunci explicite. Și apoi, știi vorba aia: cere, și ți se va da. Tu ai cerut în altă parte, ai obținut, acum fă față, rezistă, da, fără emoticoane și icoane.

Poetrycă, tocami TU, tocmai tu ești dezamăgit, tocmai TU care vezi toate lapsusurile și alăturările posibile ai trecut peste subtitlu? Of. Am 2 motive de explicite în acest text, că mai mult nu pot fi. Nu fi dezamăgit, sunt cel puțin 2 miliarde de expliciți, în toate limbile (ca să zic așa) posibile. Pâi dacă ai citit TU cu plăcere, apăi să mă mai piște sepia aia și să mai înghit bob cu bob, că nu se știe ce oi mai scrie.

Ela

Marian pt că ți-a plăcut simpla mea scriere. Uneori îmi place să mă eliberez de toate lucrurile mari, mărețe, extra, mega, para. Și să ating în micro.

Ela

Andu, eu am sărit nu doar în sus, ci în toate punctele cardinale posibile, și nu fiindcă ai scris ceva negativ - negativul știi deja foarte bine că îl primesc și îl prelucrez interior în fel și chip. Ci stilul - cum-ul/modus-ul - de a comenta m-a ars (e destul canicula asta), iar dacă am sărit argumentând - cu mintea mea de femeie, deși constat cu surprindere că expresia \"sari în sus ca o capră\" (cu neagră în paranteză ca să atenueze efectul) are ceva ce mie nu îmi place la tine deloc, dar asta e, nu suntem perfecți. Desigur că am înțeles că ai citit bine și \"ora de santal\" și ora de fildeș și ora de abanos etc. Tu mai știi și că mi-e mai ușor să primesc critici decât laude, deja la complimente și laude nu doar că mă lasă rece măguleala, dar îmi pun întrebări unde nu e bine și ce. Mă citești fidel pe poezie.ro de mai mult de un an și cam vezi când/cum vorbesc oamenilor și căror feluri de oameni le vorbesc în poeziile mele. Că aceasta este pt oamenii pierduți, că pierdut are pt aici alt sens decât cel de ratat, e deja evident. :)
Întâi ai spus că această poezie nu are nimic deosebit. Ai argumentat și de ce e proastă. Apoi, modificând cele 3 puncte slabe, constat că a devenit o poezie brusc mediu-bună. Ei, ași. Sau: ei, arși.
Vezi, sar iar (femeie, de\') în sus ca o capră (neagră), e vina mea că sunt femeie \"ca toate femeile\", sau așa mă vezi tu. Dacă ai fi văzut fie ochii mei, fie chipul meu, fie starea mea când am scris comentariul de mai sus, ai fi simțit/perceput/văzut/înțeles că nu e nimic sărit aici. Deși uneori ar merita să sar. Măcar de bucurie.
Mulțumesc. (Oricum, dacă va fi într-un volum inclusă vreodată această poezie, va mai suferi modificări, fiindcă acolo chiar sunt a naibii.)

P.s. Banc - Bulă la școală. Profesoul îl întreabă: \"Bulă, ce știi tu despre marii poeți ai secolului nostru?\" Bulă: \"Au murit deja, Domnule Profesor.\"

rochea??

rămânem, își, mă etc.

Fiecare carte se scrie întâi în suflet și-n minte. Truda, spontaneitatea, inspirația, lectura, patimile, libertatea, trirea, iubirea, dialogul cu sine, cu ceilalți, frumosul, autenticul, sinceritatea, ritmul, melosul, imaginea, amintirea, toate și încă multe se regăsesc îmbinate la apariția unei cărți. La apariție oricărei cărți. Adim ne-a adus geamăna primeia. știu că din inimă își dorește în fiecare an o alta și o alta. E viața lui, e pulsul din adânc. E spiritul ce cheamă. Ferice, Adim, pentru atâta viață din tine și pentru dragostea de poezie.

Daniel, mă bucură să văd aici, tablou după tablou, suflet lângă suflet, mâini atingând poezia, cuvinte abia șoptite, tremur de moție și vis pentru anul ce vine. Mulțumesc pentru ai adus aici spiritul Sânzienelor din sonetele lui Adim.

Ela

Scrieți vă rog și diacriticele lipsă sporadic din text.

Cornel, trecerea prin poezie e o trecere prin sensuri, stări, imagini, timpuri. Mulțumesc, ai desprins ceva ce a reverberat în tine.

Andu, acum găsind comentariul tău, am fost triplu surprinsă negativ:
unu - știi bine că nu în toate poeziile mizez pe amplificarea ritmului, fiindcă ritm există în orice poezie, mai ascuns, mai atenuat, mai stins, dar există. Fiindcă așa este discursul meu, orice aș face. Iar când mizez pe ritmicitatea, pe nerv, pe forță, se simte, oho.
Doi: ai găsut 3 \"fisuri\", din perspectiva ta, și ai accentuat pe ele până la a neglija vreo (potențială) valoare lirică, literară, estetică, compozițională etc. a poeziei; ai aplicat tactica desființării în \"doi timpi și trei mișcări\". Fiindcă dacă ai fi scris: uite asta merge, asta nu merge, ai fi fost în echilibru. Așa, nu ai făcut decât să spulberi ideea de genialitate (încă din titlu) care a fost presupusă și emisă de alt comentator, pe care oricum NU MI-O asumam nici măcar la suprafață, fiindcă am atâta bun simț și atâta măsură încât să îmi dau seama de limitele mele. Deci, nu e genială, nu sunt genială, nu aș avea cum să fiu. Nu în viața asta, iar de alta habar nu am acum și nici nu e cazul.
Trei: din cele de tine expuse, voi modifica doar la versul cu 5 \"î\", acolo chiar e o scăpare. La celelate două: inversiunea nu cred că duce la ruperea vrăjii, în caz că ar fi vorba de vrajă. Iar repetiția \"pagină\" din strofa 3 are sens. Altfel nu aș fi scris-o.
Dacă aceste trei puncte subliniate duc la anularea poeziei sau nu, asta percepe fiecare cititor în felul lui.
Oricum, această poezie NU se încadrează printre cele din \"Ora de santal\". În plus, dacă va fi să o public, fii sigur că va fi modificată. Așa cum au fost majoritatea poeziilor din volum.
Prin urmare: tot ce am înțeles eu din comentariul tău, ca esență, fără prea multe tam-tam-uri este că această poezie e nulă și a-muzicală.
În schimb: fii sigur că e dialog cu oamenii în poezia asta. Nu vorbesc cu mine. E un dialog cu anumiți oameni. Poate că nu ai simțit asta fiindcă nu faci parte din \"oamenii pierduți\". Nu cu ritm se vorbește cu ei, nu cu acel ritm care ție îți place, my friend.

Ela