Poezie
obiectele-tu
1 min lectură·
Mediu
și aerul se schimbă lent infiltrat de sunete necunoscute
retrageri abia perceptibile
partea descompusă a amiezei când palmele se desprind
de pe suprafețele negre ale lucrurilor
înțelegerea ascunsă
chipul tău emană pentru prima dată plecări inutile
ochii decolorează luna întâi luna a doua
întreg calendarul rescris de o incertitudine clară
aritmie
nu pot cuprinde absența în interioarele mele vacante
spațiile fără nume în care trăiesc ca într-o ultimă zi
tac
între mine și luntrea de pe mal e o singură deosebire
eu nu pot să plutesc spre sfârșituri
primesc îndepărtările ca pe o ceremonie
îmi plec fruntea să nu vezi cum se întipărește
fiecare mișcare din sternul tău închis
nu știu când
au început toate obiectele-tu să își piardă vibrația
eterul ce ți-a dizolvat hotărârea brațul
ochiul în care ne iubim
merg singură
umblu desculță peste pământul simplei bucurii
unde mă rostogoleam cândva
încerc să ajung acum la capătul neputrezit al dragostei
iubește-mă înainte de a se opri ceasul
024003
0
e aici o așa mare, sinceră simplitate a contemplării.
mă gândeam că toate astea se deprind printr-un lung și robotnic exercițiu al durerii. pentru că refuz să cred în durere ca mod de viață liber consimțit.
partea descompusă a amiezei. ultima zi. absența. sternul închis. capătul dragostei. ceasul de pe urmă.
văd în toate o femeie cu o rochie simplă de pânză până-n călcâie. stă în mijlocul scenei cu o singură lumină undeva în spatele ei. nu i se distinge chipul. doar conturul unui trup aflat într-o nemișcare aparentă. fruntea plecată nu e îndeajuns pentru resemnare. pentru că dacă ai alerga de la un capăt la altul prin interioarele tale vacante, ai pârjoli totul. ai arde. și focul e viață.
nu știu dacă din clipa asta ai fi pregătită să arzi ca o torță vie, ela.. ai fi?
singura diferență dintre tine și o luntre, ai spus-o singură: \"eu nu pot să plutesc spre sfârșituri\"
probabil că ai să așezi împreună obiectele-tu și obiectele-eu. și-apoi va începe marea rostogolire. aritmia e starea ta naturală și poate că tu nici n-ai învățat să fii altfel.
și asta e de bine, ela :)