Poezie
desierto
1 min lectură·
Mediu
viața asta, cu oaza ei de dorințe cu tot, din care ne adăpăm desfigurați de spaimă.
disperarea dinlăuntru, singura cămilă pe care ne suim, nădușind sau înghețând, după cum ne privește soarele negru.
fantasmele-cactuși, vântul-iluzie, călăuze credincioase nouă, rătăciților nebotezați.
mirosul șacalului mort insinuându-se în plămâni. amprenta drumului pe tălpi, ieșirea din sine ca ultimă călătorie.
memoria apei, tulburată de spasmele soarelui. nicio gură deschisă pentru a bea. doar ochi înghițind nisipuri.
e noaptea angoaselor, pământul își descântă duhurile.
trecem printr-o convalescență bizară, ne târâm printre dune fără sfârșit.
și dumnezeu ascultă moartea.
043.233
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “desierto.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/224098/desiertoComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IFminunata raspfrangere a mortii, a pustiului inviat de miile de dorinte. un miraj, totul este un miraj trist, bizar, bem desertaciuni, ne abstractizam in atatea fire de nisit izite de timp.
frumos, minunat..
frumos, minunat..
0
IFrasfrangere
0
ELConstantin, e bine să avem călăuze și înțelepți pe drumurile noastre, indiferent ce \"sahară\" străbatem. Mulțam
Ioana, se răsfrânge viața, așa precum moartea, ambele în aceleași trupuri lăsând urme. Noi, nisipuriel pe care le ascultă Dumnezeu. (am scris simultan pe o pagină, pe alta). Mulțam
Ela
Ioana, se răsfrânge viața, așa precum moartea, ambele în aceleași trupuri lăsând urme. Noi, nisipuriel pe care le ascultă Dumnezeu. (am scris simultan pe o pagină, pe alta). Mulțam
Ela
0
O structură axiomatică a conținutului cu un final apoteotico-trist prin excelență care blamează ignoranța cu care ne târâm viețile prin oaze pentru că „nicio gură deschisă pentru a bea. doar ochi înghițind nisipuri”.
Cum am mai spus, God is human!
Cu drag,
Constantin