Poezie
înălțare din pântec
1 min lectură·
Mediu
îmi spuneai înainte de adormire
ia din oră absintul trece-l prin tine
lent
simți pântecul o mlaștină
născând umbrele
celor striviți de lespezi
în sângele meu se ofilesc nuferii
mamă
o toamnă încă o ruptură
și vei vedea
rădăcinile nu sunt decât
începturi ale morții
tu le vei duce
jumătate spre răsărit
neînnodate
jumătate spre centru
să închidă aproape
întunericul
nu îmi aminti visul
mamă
acum sunt lumină suspendată
044.212
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “înălțare din pântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/188335/inaltare-din-pantecComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELmulțumesc fiindcă ai perceput dubla spiralare a firelor de vis și de realitate întru aceeași înflorire de nimpheas. de n-ar fi iluzia, ce ar fi?
Ela
Ela
0
AG\"in sangele meu se ofilesc nuferii/mama\" e atat de profund.aceasta notiune de sange poate da nastere la atatea imagini, linii care cutreiera ascuzisurile oricarei lumi.oare cum e sa fii \"lumina suspendata\"?dincolo de absolut.
0
ELPentru un prim comentariu, îți spun bun venit pe pagina mea. Mă impresionează că ai ales acel vers și că îți pui întrebarea cum este să fii lumină suspendată. Fiindcă e aici și ceva înalt, și ceva înspre miezul pământului. Mulțumesc.
Ela
Ela
0
Emil