Poezie
a crăpa sau a nu crăpa, asta e îndoiala
1 min lectură·
Mediu
nu am să înțeleg de unde atâta bronz
cum nu am să înțeleg vreodată de unde atâta cruzime
în secunda când încremenești
lucrurile încep să capete gheare aerul devine coroziv
masca violenței are colții tot mai ascuțiți
o gură pregătită pentru porția de carne
cu cât mai multă cu atât mai avidă
cu atât mai impenetrabil bronzul
chiar dacă de fapt are alt nume și noi știm asta
știm fiecare vinovăție așa cum știm fiecare pumn
pe care nu l-am putut da în plexul statuii
și nici în gura ei pentru totdeauna închisă
dar altceva nu am știut până aici
nu ne-am închipuit că suntem mai inerți decât
materiile dure mai mâncați pe dinăuntru
de parcă propria gură ne-ar hăpăi
ne-ar fărâma cu o cruzime fără sfârșit
sau ne-ar adormi cu blândețea din cealaltă gură
023.659
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “a crăpa sau a nu crăpa, asta e îndoiala.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1814778/a-crapa-sau-a-nu-crapa-asta-e-indoialaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMVMVasile Mihalache✓Mi-a plăcut îndelung matafora zădărniciei, \"pumnul pe care nu l-am putut da în plexul statuilor\", adică nu poți lovi acolo unde durerea fiind imposibilă nu devine cheie pentru uși închise comunicării.
0
ELtu știi bine că avantajul statuii este că ea nu crapă (indiferent de sensul inclus). sau cel puțin nu simte, nu conștientizează asta.
mulțam, ela
mulțam, ela
0