Poezie
III - filius sanctus
tatălui
1 min lectură·
Mediu
mă născusem eram un copil fără sens
ursitoarele îmi descântau leagănul
erau alb transparent eu credeam că sunt
deschise cerurile spre mama
și o văd în oglinzile Domnului
iubiți umbra pruncului
iubiți moartea pruncului
să poată trăi
fără păcatul mamei
fără chinul tatălui
desprins de iele pruncul se legăna
printre măslini
alunecând prin fisura timpului
alunga spiritele râzând în lumini
colorate de irisul Domnului
un doi un doi
plec mai departe mamă
am tălpile desculțe pe cer
sânul tău alb
sânul tău negru
mi-au dat lapte din lume
din sângele ei răscolit
nu pleca astăzi copile
ești la răscurcea ielelor
îți vor încercăna ochiul
îți vor întuneca visul
îți vor ucide liniștea
mă duc sunt Fiul Luminii
călător cu Dumnezeu
port în inimă laptele tău
ocrotit voi fi de patimi
las pământul să plângă
în urma noastră maică
un doi un doi
pruncul se pierdea risipind
întunericul
mă născusem eram copila fără riduri
purtam în palme oglinda cerului
și desenam părinți la nesfârșit
pe leagănul din grădina Domnului
033.672
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “III - filius sanctus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/178573/iii-filius-sanctusComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RHRHRaul Huluban✓un poem uimitor în curgerea lui gradată și bine stăpînită printr-o succesiune de pasaje ce-au sens de parcurgere sau re-parcurgere a unei etape a existenței, cu simboluri fin mînuite în avantajul transmiterii acelui mănunchi aparte de sentimente, monologate inițial și ulterior dialogate gingaș. personal, văd ființa în jurul căreia lumea din poem se învîrte respinge ușor și risipește prin timp surprinsă fotografic, în ipostaze dispuse la un oarecare interval considerabil de timp din fragmentele copilului, copilei, și femeii întru deslușirea spiritului, realizare dincolo de apreciabil.
0
RH0
ELFilius Sanctus are o continuitate în timp, dincolo de orice paralelă personală, izvorăște din înalt și îl păstrăm fiecare dintre noi în sânge, până om închide ochii. Nu e arhetip, nu e imago, e un fel de referință pentru orice naștere, așa cum bine ai intuit aici, în comentariul tău. Fără de care filius ar fi lăsat încă un pas suspendat. Mulțumesc pentru lumină, risipește întunericul, mai departe.
Ela
Ela
0