poveste fără clar de lună

timpul prin clarul de luna...se bea prin nisipiul curs al curgerii apei ... coplesitoare din tine... cum sa nu zaca atata timp in cochilii... asteptand zilele de smarald de la picoarele lui Vishnu? se zice ca poate calauzi... (nu stiu nu l-as chema deloc.. mai bine un inger... ca as stii cum arata)
ce fel de apa nu mai ai... adica ce suflul poate si scaldat in noua lacrima de viata? ...
somnul viu...

prea multe simboluri nestiute...

peria magica? te superi ce semnifica la tine?
un râu

padurea fara sfarsit.. deci deja m-am ratacit e clar...
dar povestile de iubire nu exista ... exista doar IUBIRE si atat...

simplu...

povesti-iubire
non essere-essere

cu drag
Pierre

Simbolurile sunt din basme, prea bine știute și de copii. Sticla opacă, fiindcă ea conține licorile sacre. Peria magică, ce trebuei aruncată pentru ca pădurea să își deschidă cărările să poți străbate drumul mai departe.
Iar iubirea uneori e o poeveste sau cel puțin așa este pentru nouăzeci și nouă la sută din oameni. Acel unu la sută, crede-mă, paote exista. În rest, iluzie, fantasmă, scenariu, dorință de iubire și așa mai departe. Și aici nu de statistică e vorba, cât de abia posibila posibiltate de a trăit iubirea, așa cum o vedem, citim, închipuim, auzim, simțim etc.
Un râu, mai departe okeanos.

Ela

am gasit ceva ce-mi pare ca se potriveste (in viziunea mea) cu versurile tale

De-ar fi roșu dinspre verde
De un basm m-aș învârti
Să nu mai am loc de veghe
Ci lumină a-nflori...

Mulțumesc pentru imagine, cred că voi broda curând o altă poveste pe marginea ei.

Ela