Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

soare spart

2 min lectură·
Mediu
nu știu de ce atunci când se rup bucăți din soare și se izbesc de pereții camerei
încep să îmi simt mâinile împietrite, scriu în gând numai ca să îmi dau seama dacă
între mintea mea și paharul de apă cu gheață există o lume plină de umbre
sau este doar senzația intensă că cineva îmi adună peste noapte fragmentele din vis
și se joacă sadic cu mine, deși încă sunt trează, încă mai caut prin memorie
emoții pe care nu vreau să le șterg
de exemplu felul în care intrai pe ușă și soarele se dădea pentru o zi sau două deoparte
îți făcea loc în camera mică, sau între camere, mă iubeai fără să îți pese de erupții
de bucățile incandescente care se strângeau dureros în mine, cumva între clavicule
nici nu mai respiram când îndreptai mâinile spre corpul dintr-o dată predat
nicio apărare nu mai avea sens
doar reveria în care mi-ar fi plăcut să rămân până la capătul zilelor
însă zilele acelea dintre nopți nu au începuturi sau sfârșit, sunt ca o uitare intermitentă
îmi amintesc numai tresăririle din ochi, mirarea că irișii deveneau oranj când mă priveai
ochi de tigru sau de ceva nedefinit care răstoarnă totul, lasă o lume iluzorie
un real inexistent în care sufletul se simte atât de acasă
dar casa nu mai este decât un bulgăre de foc, imens, și ard, ard fără să pot scoate un sunet
034.183
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
237
Citire
2 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “soare spart.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13949385/soare-spart

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-barbIBIoan Barb
Un poem foarte luminos chiar dacă are o notă de melancolie. Finalul deosebit de expresiv și reușit. Am citit cu plăcere și am lăsat un semn. Ioan.
0
@veronica-valeanuVVVeronica Văleanu
tot ce e aici e
[vesica piscis] una retroactiva
iar ce vreau sa spun e aici:
http://www.youtube.com/watch?v=zoMk0estzXc
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Ioan, firul de melancolie e asa de fin, pana la abia vizibil. Cum in orice scriitura.

Veronica, bucuroasa sa regasesc si la tine mai indepartatele mele cautari. Multumesc.

ela
0