Cu vântul de mână

te îndoiești de tine și urli
în gaură de șarpe mereu
să ies de-acolo nelovită
ah! privirile tale crâncene
ce de vieți ai măcinat
vântule aiurea la întâmplare
ce vină am eu?
tu poți fi în aceeași secundă
aici și acolo
eu sunt om
o treaptă mai jos
ca animalele de mâine
și am doar un loc
în același
moment mort


lasă-mi viața așa
dimineața mă bate lumina
amiaza mă scaldă-n pământ
serile
heiii, tu, vânt
ce mi te iei de anii mei
mai curând?
lasă-mi liniștea-n tei
lasă-mi durerile-n temei
de casă nouă
ar spune ghicitoarea vicleană
drăguță doamnă!


tu iei din mine foc
și faci scântei
apoi urli iarăși în vatră
fântână secată
aș mușca din aceeași soartă
ca dintr-un codru de pâine
și nu pot lăsa gândul -
ție oare ce îți mai rămâne?
nimic vântule
îți amintești din bătrâni
viul grai
de semeni vânt culegi furtună
hai mai bine ia-mă
ia-mă de mână
împreună

o lume nebună nebună nebună