nicio scenă nu este deschisă, nicio viață reală

sunt doar distanțe nimic real nimic de atins niciun corp halucinația unei fericiri câteva intersecții viabile câteva întrevederi cu Dumnezeu cu Iubirea cu Sensul și viața ca un drog căutarea perpetuă a realității din tine un detaliu în care să te simți să te regăsești indiferent de oglindă de sunet de religie în fond suntem toți disperați autiști desprinși de adevăr suntem constrânși la a nu fi plimbăm fantome le vorbim sărutăm aparent buze facem dragoste facem cu disperare sex ne-o tragem până se scurg toate fluidele numai așa ne simțim corpul numai așa carnea este reală fumăm aceeași fantasmă consumăm un suflet un altul și atunci luminile se sting rămânem închiși într-un scenariu grotesc obiectele curg obiectele vin de-a valma inundă toate spațiile cât de dependenți suntem cât de embrionari și inutili pentru respirația celuilalt ne cultivăm narcisismul îi amenajăm coridoare alei treceri fără limite expansiuni dincolo de percepții scriem legi pledoarii pentru ziua de apoi pentru ziua de mâine habar nu avem să fim habar nu avem că dragostea nu e o pastilă un corp în mișcare un bol uriaș de naivități habar nu avem că în fiecare secundă există un celălalt mult mai aproape de delir ni-l conservă ca pe un hering marinat o delicatețe la cină - același fumaor aceeași narghilea o altă scenă - \"doamnelor și domnilor să respectăm manierele să fim decenți să zâmbim spectacolul continuă scena este larg și pe viață deschisă \" mai bine înghețul mai bine zidul opac al neputinței mai bine obrajii supți de neliniște mai bine simpla așternere pe un cearșaf curat sau pe iarbă și un sfârșit fără aplauze fără spectatori