lada cu vechituri și atât

au trecut doar câțiva ani, trupul nu simte e ca o magazie de lemne în care copiii ascund obiecte mici prin lăzi grele din fier nici dragostea asta nu prinde mâzgă, încuiată și ea printre alte nimicuri dar există pericolul să scapere vreun puști un chibrit iar incendiul să facă totul scrum într-o noapte a doua zi cei dragi vor strânge resturile, vor găsi o rotiță, un bănuț topit, un inel fără chei, pietricele și nimeni nu va plânge pe nimeni