Jurnal
astăzi ies să mă vând
1 min lectură·
Mediu
astăzi ies să mă vând
nu mai am ce face cu mine
cred că am epuizat orice rol
pe care l-aș fi putut interpreta
în acest trup
stau și mă privesc dintr-un colț al camerei
desprinsă din materialul nevolnic
zi de zi aceleași mișcări
aceiași ochi mă măsoară disprețuitori din oglindă
în părul meu șerpuiesc îndoielile
lumina se agață de cearcăne
sub care colcăie tristeți
mișcări mecanice deja uzate
schițează o rutină de care mi-e greață
mă impiedic uneori de o revoltă sterilă
în fața grotescului cotidian
dar sunt atât de impregnată cu astăzi
încât rezistența mi se frânge subit
îmi reiau zâmbetele măștilor zilnice
la care mai adaug puțin fard
pe scări mă lovesc de vecina de la 6
cu privirea chiorâșă și-o grimasă
pe care o iau cu mine în drumul spre servici
înainte să ies mă sufoc câteva secunde în holul mic
inundat în albastrul intens proaspăt al ușilor
e frumos nu-i așa îmi rânjește cu doi dinți
administratorul cu fața veșnic mahmură
pășesc pe stradă
timpul mișună mușuroi
stau și privesc amețită
hotarât lucru da
astăzi ies să mă vând
033.847
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Solan
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Solan. “astăzi ies să mă vând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/jurnal/189467/astazi-ies-sa-ma-vandComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"în părul meu șerpuiesc îndoielile
lumina se agață de cearcăne
sub care colcăie tristeți
astăzi ies...\"
viața între măști... și o realitate izbitoare care desființează...
drag
Ralu
lumina se agață de cearcăne
sub care colcăie tristeți
astăzi ies...\"
viața între măști... și o realitate izbitoare care desființează...
drag
Ralu
0

Mi-ar placea, metaforic vorbind, sa facem si noi macar uneori acelasi lucru, sa le inseram realitatea noastra intr-un mod in care sa se simta violati, sa dam Mozart la maximum in tot cartierul de manelisti, sa ii facem sa se simta si ei straini si haituiti...
Dar asta necesita o agresivitate de impact de care nu suntem in stare... si poate ca e mai bine asa, daca nu ar fi efectele astea secundare de tot... respectul.
Tovarasa de suferinta,