microscop

aici e spațiul meu de tristețe locul în care îmi așez un scaun și multe goluri de jur împrejur câteva ceruri vin să se odihnească în timp ce eu în picioare nu tac nu vorbesc mă mărturisesc dinafară înauntru mă respir dinauntru înafară iar zilele mele rând pe rând se opresc aici sunt eu într-o secționare completă cu toate necrozările la vedere dar si cu cateva cicatrici semn că fericirile nu coboară nu urcă doar învelesc precum trupul o boală precum moartea o inimă în care nu mai stă niciun chip aici doar aici în spațiul acesta sunt eu și uneori o mirare ca o distanța între mine și voi