unplugged

*** cred că trecerile noastre se desfășoară unplugged de când cineva a hotărât că înlănțuirea poate fi infinit mai subtilă suntem noi și călcăm pe același pământ există un socrate în fiecare și pentru fiecare un copac sub care ne așezăm vorbind suntem oameni și curgerea ne rupe de noi am coborât din starea de transă pentru a construi lucid o scară pe care să urcăm înapoi *** am fugit din camera roșie rămăsesem într-o privire goală atât de goală încât inima lovea cu zgomot în coaste am prea mult trup în mine am strigat am prea mult trup și mâinile tale nu sunt deajuns alte mâini mă ating cuprind răscolesc în timp ce eu din ce în ce mai golită ca un câmp abia respirând sub seceta albă îmi smulg din zvâcnetul inimii chipul tău *** tu știi