Jurnal

râzi

pentru tine

1 min lectură·15 martie 2010

Mediu

stau aici cu palmele lipite între genunchii strânși cu ochii goi / două găuri negre prin care mă scurg încet suficient de încet încât să mai am timp pentru o atingere stau aici și e noaptea profundă ce-mi ține palmele lipite într-o ultimă căutare de sine printre liniile vieții / iubirii / norocului ‘să-i faceți repede un ceai să-l bea că poate nu mai apucă’ ai strigat râzând / privind în palma mea linia vieții prea devreme răsfrântă și ai râs cu mine ioane / ai râs cu mine atunci și uite stau aici / sunt încă aici așa că hai ioane râzi și acum / râzi cu mine râzi dintre palmele mele lipite dintre genunchii mei strânși din ochii mei goi prin care a intrat cutia în care te-au pus râzi ioane în noaptea asta în care mai am timp doar pentru o atingere peste prea lunga linie a vieții din palma ta atât de lungă încât am știut mereu ca tu n-ai să mori niciodată

033.483

Despre aceasta lucrare

Autor: Ela Solan
Tip: Jurnal
Cuvinte: 167
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ela Solan. “râzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/jurnal/13933098/razi

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

EȘ

EȘ Ecaterina Ștefan✓15 mar. 2010

are un iz filosofic textul, căruia i-aș zice chiar poezie.

aici: și e noaptea profundă ce-mi ține palmele lipite într-o ultimă căutare de sine

aș scrie: și e noapte profundă, îmi ține palmele lipite într-o ultimă căutare de sine

dar e ok și așa, adică nimic incoerent.

pare a fi scris dintr-o amintire plăcută, o amintire cel puțin importantă pentru tine. îmi place numele ion ca personaj. și finalul.

AG Alexandru Gheție✓15 mar. 2010

\"am știut mereu ca tu n-ai să mori niciodată\" - și totuși... da, re-constituirea unei clipe cu râs mult, cu fericiri strânse în linia palmei. trecutul mirosea frumos, prezentul însă, acel \"stau aici / sunt încă aici\" sugerează o desprindere totală de acel trecut în care se reflecta linia vieții în ochii ființei. Îmi place modul în care s-a conturat ideea, mă atrag mereu nostalgicele întoarceri, dramele de dincolo de ele, imaginile-simbol (palma, linia vieții, căutarea de sine). De fapt, poezia pare o călătorie pe linia palmei într-o continuă căutare de sine... plăcut!
numai bine,
alex

ES Ela Solan✓15 mar. 2010

multumesc mult pentru semne.
e o personala pentru ca este reala, pentru ca Ioan a existat si a fost un om frumos, luminos, special si foarte iubit; e un fragment din timpul ce ne-a fost dat impreuna. prea putin, din pacate.

Elsa