sub nuci la tataie cultura se laie

barca albastră de pe bluză îți sfîrtecă gesturile ca un cuțit de pescuit

mă mir cum răsuflarea mai umple sub catrință un al treilea sîmbure dulce,

tii...și-as avea motive destule să mă deprim, și tu, dar nu le cauți pricina

imi spui că uite ia vara foc și ce-i mai cu inimă pentru nuntă, să ceri fericirea cu muchii țugărite și un ivor, să-ți ajungă de pod copilariei și de peștele umplut în cherhanaua ministerului culturii

sau bucuria crudă, cum aerul azvîrlit din copite de murg

știu că-i fascinantă întrebarea în lipsa răspunsului

și nu lași reveria pentru trupuri mai reci

cînd cuvintele nu mai pot dospi prețul corect precum pofta de dat in gît aliterații lascive

ziceam, vrei să pun pe strapazane vîsla de apa sărată

să nu ne fure vipia ațipind sub nuci la tataie?