Poezie
Perplexitate 2
(depresiile noastre sunt mai adevărate decât ale voastre)
1 min lectură·
Mediu
mă contrazici degeaba
este exact așa cum spun
când taci mă doare până amețesc
mă trezesc direct în coșmar
realitatea mă taie bucăți
și mă îngroapă la tulpina unui vis din lemn de portocal
când taci risipesc dimineți pe culoarele minciunii
îmi dau foc în mijlocul orașului
mă alung la marginea lumii lângă un scorpion așteptând pielea rătăcitului
când taci îmi cresc frunze pe brațe
poteci la picioare dar și cuie în tălpi
când taci inspir cocaină milă și teamă
iar marginea prăpastiei îmi e pat în fiecare clipă de odihnă
când taci haite de lupi hămesiți
rup hălci strașnice din carnea liniștii aparente
când taci mașina frigorifică
se lovește de visurile mele pe zebră
după impact ne scuturăm și adunăm fiecare ce apucăm
(de obicei ajung acasă cu o cutie mare de înghețată)
când taci nimicul rămâne cu mine peste noapte peste zi peste an peste nimicul de ieri peste cel de azi peste nimicul de mâine
și taci
007
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- EDUARD Lupașcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
EDUARD Lupașcu. “Perplexitate 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-lupascu/poezie/14206204/perplexitate-2Comentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.