Eduard Burlacu

Mulțumesc pentru apreciere, fac și eu ce pot :)
Voi reveni cu alte povestioare...

Am încercat să fac din acest text o firimitură de utopie. Nu știu dacă am reușit...

Muțumesc, Ina; am avut o perioadă de \"tăcere\" (m-a întunecat ceva), sper ca încet, încet, să mă întorc.

De acord, Cosmin, forma e jalnică. Putea fi, însă, și mai rău :)
E un text scris în câteva minute; scris de un om șocat de o oglindă în care nu se reflecta el însuși. L-am scris primitiv fiindcă știam că, cizelând ideea, risc să o disip. Nimic mai mult!
Există în lumea aceasta alimente bune și ambalate grosolan; de asemenea, alimente grosolane, ambalate bine. Eu le prefer pe cele dintâi :)

Mulțumesc; probabil n-aș fi ajuns aici dacă nu v-aș fi citit pe cei mai mulți dintre voi, aici, în acest spațiu literar virtual.
Ela, nu e nici o problemă vis-a-vis de alegeri, ele există tocmai pentru a fi făcute. Ba chiar mă simt bine atunci când îi pot da o formă personajului, ca cititor, și mai ales când pot contura psihic un personaj într-o povestire, astfel încât acesta poate lua orice formă fizică, nefiind limitat de o descriere a autorului...

Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii; mai mult, mă bucur că am reușit un lucru pe care mi-l propusesem, și anume de a lăsa cititorul să decidă dacă personajul pe care îl descriu va fi bărbat sau femeie. Ela, ai ales femeia. Irina, ai ales personajul. Mă întreb dacă cineva poate alege bărbatul...
Am vrut să lărgesc aripile personajului la maxim, de aceea m-am ferit să-i atribui existența vreunui sex; în principiu, este vorba de Om. Un Om care nu exagerează prin nimic, nici măcar nu are șanse să iasă în evidență la o privire fugară, ci oferă privitorului revelația existenței sale complexe numai după o anumită perioadă.
Am încercat să descriu un fluture biped dintr-o crisalidă opacă ce iubește răbdarea...

Într-adevăr, acest text este unul \"biblic\". Nu în accepțiunea consacrată a cuvântului, ci în cea personală, nouă, aproape intimă. Un text ce-și face de cap prin curtea interioară a gândurilor cititorului.
Stilul literar e plăcut, paradoxal-înviorător, semănând puternic cu o curgere a unui râu de munte; are vârtejuri, ochiuri liniștite și scurte cascade. Și, vai, în ce fluviu de idei se revarsă!
Felicitări, Loredana!

Mulțumesc pentru apreciere, mă simt onorat; pe de altă parte, privesc acest \"+\" cu o oarecare mirare, fiindcă (recunosc) nu credeam că acest text merită măcar citit de la cap la coadă; mi s-a părut ceva prea \"schițat\" și personal. Se vede că m-am înșelat :)
Textul curent nu se referă numai la mine. Aș dori să îl explic pe scurt, cu riscul de a smulge niște văluri...
Acest text în este dedicat unei persoane pe care am cunoscut-o recent. O descrie. Iar după cum spuneam la finalul textului, sunt câteva mici amănunte care ne diferențiază, unul dintre ele fiind chiar cel ce se referă la marihuana.
Nu obișnuiesc să-mi poluez organismul decât cu țigări și (rar de tot) bere ori alte \"slăbiciuni\" alcoolice :)
Am scris multe-multe poezii în perioada 1995-1998 (undeva în jur de 1200 de bucăți, deși cantitatea nu importă); apoi le-am rătăcit, le-am donat, le-am aruncat, episod cu episod. Uneori îmi pare rău după ele.
Și-mi mai pare rău că nu mai pot scrie poezii; probabil că firicelul acela anemic care însemna pentru mine soluția poetică s-a uscat; și-apoi proza mă atrage acum mai mult, îmi pare că-n ea pot dezvolta ideile fugare mai puternic, mai explicit, mai... coerent.
Încă ceva: caut să găsesc esența scrierii prin luciditate și analiză aproape robotică, desensibilizată, ci nu prin poluare chimică :)

De obicei mă așez în fața calculatorului, mă gândesc la un subiect și încep să scriu. Rareori modific ceea ce am scris; nu știu dacă e bine sau rău, dar eu cred mai mult în moment decât în analiza rece.
Am pe-aici povestioare care nu sunt introspecții; de fapt, chiar lucrez la un textuleț analitic și un pic mai generos dimensionat...
Cât despre stil... încă nu îmi este suficient de bine definit. Scriu \"după apucături\" :)

Eee...
Cu riscul de a părea oarecum ciudat, trebuie să îți mărturisesc ceva: într-o iarnă, am găsit absolut fascinantă forma complexă pe care o căpătase în zăpadă urma de urină a unui câine. Mi-a părut rău că nu o puteam fotografia...
Ideea este simplă și controversată: frumosul poate fi găsit oriunde, secretul său se ascunde în ochii care îl privesc.
Un combinat chimic poluează, ucide, duhnește; poate de asemenea să inspire, să fie iubit, căutat din priviri...

Mulțumesc pentru apreciere și recomandare; știu că textul mai poate fi prelucrat, eventual dezvoltat, dar... atâta am putut într-o noapte de noiembrie...

Mulțumesc mult pentru comentariu, din păcate anunțul de postare comentariu nu a ajuns în căsuța mea de mail, astfel că răspund tardiv dar nu niciodată.

Mai sunt nu mai puțin de trei capitole de scris aici. Capitolele 6 și 7 sunt scrise dar nu tehnoredactate, iar capitolul 8 este în curs de scriere. Recunosc că am reînceput să scriu capitolul 8 de 4 ori și de fiecare dată sfârșitul m-a nemulțumit.
Te rog să ai un pic de răbdare, tehnoredactarea capitolului 6 este un pic cam lentă din cauza timpului limitat pe care îl am la dispoziție.

Mulțumesc pentru comentarii... și ideea e că am încercat să fac fiecare capitol să sune un pic a sfârșit... Pentru că întotdeauna etapele vieții se sfârșesc, parcă, \"pentru totdeauna\"...

Un psihedelic subtil, o mândră și totuși ne-forțată desprindere de real, un vis suav visat, exact atâtea picături de forță narativă câte trebuie, cireașa parabolei plutește printre litere ce dansează blând-ploioase, un delicios cocktail, l-am băut dintr-o sorbire, bune, mai vreau, mai citesc...

Diseară va apărea și capitolul 4. Astfel, ne apropiem de jumătatea romanului...

Popa Ciocan IV are final cam previzibil. Din păcate, e o istorie cam liniară, cu un deznodământ ghicit din primul alineat. Stilul este excelent, dar recunosc sportiv că numai de dragul lui (și al completărilor imaginii pe care deja o aveam în minte) am continuat să citesc. nu, nu mi-a părut rău, dar totuși... Ar fi fost, probabil, mai interesant ca ochii iscoditori ai Veronicăi să surprindă un refuz al lui popa Ciocan, refuzând, astfel, completarea portretului său de păcătos...

Mă gândesc să intervin, la concurență, cu un capitol \"IV și jumătate\", în viziune proprie, al foiletonului (doar ca exrcițiu de scriere). Dar nu se cuvine :D

Mulțumesc mult, Elena, pentru trecere și apresiere, mă bucură mult să știu că mă citești cu plăcere, mă simt astfel împins (în sens pozitiv!) să merg mai departe cu acest roman. În seara aceasta va apărea și capitolul 3, vom merge astfel împreună mai departe printr-o poveste în care multe sunt adevărate...

...Este vorba de mai mult decât un vis, am încercat de fapt să descriu o transsubstanțiere, o \"posedare\".

Recunosc că în următoarele capitole există scene mai dure decât cea în care este descris cadavrul. Romanul va fi postat în întregime, mai întâi câte un capitol, apoi în întregime. Dar nu e cazul să mai divulg nuimic :D

Un text în care mă surprinde în mod plăcut curgerea \"fluidă\" a gândului:
\"Sun băiatul care îmi rezolvă mereu astfel de probleme, Măi, acum nu știu ce să îți zic, sunt la pește și oricum prin telefon nu îmi dau seama ce are, Hai poate îți faci drum până la mine, Bine, vin mai pe seara, Ok mersi oricum, Băiat bun are și el viața lui…\"
E un stil care îmi place, îmi place mult, îmi place prin influență.