Texte în proză

Evadez în surogate, scriu și mi-e greață de degetele mele care aleargă împleticindu-se pe tastele indiferente; mă zbat încet, cu demnitate apoasă. În cap îmi pare că trăiește un arcaș mic și parșiv,

EBEduard Burlacu

0

0

Plata păcatelor vine în timpul vieții. Þi se întâmplă lucruri matematic egale și de semn opus cu faptele pe care în mod conștient le-ai făcut. Omori o mie șase sute treizeci și patru de țânțari și

EBEduard Burlacu

0

1

Te plimbi pe-o stradă largă până la o stație de autobuz, tramvai, troleibuz. Aștepți. Te sui în primul mijloc de transport în comun și te lași dus. Privești pe geam, distant, indiferent, fără vlagă

EBEduard Burlacu

0

0

„-Poftiți, vă rog, luați loc! Bine ați venit! Mă numesc... . Îmi pare bine să vă cunosc. Am citit cu interes CV-ul dumneavoastră, este deosebit de interesant; se pare că profilul dumneavoastră se

EBEduard Burlacu

0

4

Am reintrat în joc, ezitant și neîndemânatic am intrat, mă simt fals și palid, o umbră a ceea ce eram odinioară... și chiar și atunci eram mediocru. Pe cine încerc să mint? Ceilalți își dau seama:

EBEduard Burlacu

0

0

Sunt eu. Sunt o ejaculare precoce a cuiva într-o groapă fetidă, întâmplător suficient de fertilă încât să nu mă ucidă din prima, o buruiană răzbindu-și necunoașterea prin crăpătura prea strâmtă a

EBEduard Burlacu

0

4

Când eram mult mai mic și timpul mușcase mult mai puțin din mine îl priveam pe tatăl meu întotdeauna cu atenție atunci când rămâneam fără curent: „Uzinele trebuie să meargă, fiule, dar noi putem sta

EBEduard Burlacu

0

2

...Și erau mulți, frate, al naibii de mulți. Stăteau de mai multe zile înghesuiți în cală, nu se plângeau. Ba chiar erau mulțumiți. Erau bucuroși că scăpaseră din acea încleștare aprigă, că erau în

EBEduard Burlacu

0

2

-Măi, băiete, tu ești prost... Trebuia să știi că viața pute, să nu te încrezi în toată lumea, să nu fii naiv. Dilema asta mă frământă de-o viață. Cum aș putea să mă apăr fără să renunț la ceea ce

EBEduard Burlacu

0

0

... Strana e rece și tăcută... Așteaptă cu răbdare inconștient disprețuitoare să mă ridic și să plec undeva, într-un alt loc care-i este indiferent... Nepăsarea obiectelor e întristătoare și mă

EBEduard Burlacu

0

2

A fost odată un om care nu a știut să nu iubească, un om a cărui sucită viață l-a împins prin catacombele durerii până la un sfârșit nefericit, un oarecare biped cu gânduri, suferință și vise ce nu

EBEduard Burlacu

0

0

Dacă cineva te ciupește, ustură. Dacă îți prinzi degetul în ușă, doare ca naiba. Dar dacă tăișul dințat al unei mașini sare din ax și-ți hăcuiește piciorul, nu simți nimic. Amorțești. Te uiți la

EBEduard Burlacu

0

0

...București, 12 august 1999... Străzile aglomerate ale metropolei se îneacă sub pașii grăbiți ai sutelor de mii de oameni ce vin și pleacă, îndreptându-se în direcții necunoscute celorlalți,

EBEduard Burlacu

0

0

...Bezna totală ce mă înconjoară e curios de liniștitoare și-mi pare că absența absolută a oricărei lumini îmi induce un efect hipnotic, calmant, ce mă face să mă simt în deplină siguranță. Mă simt

EBEduard Burlacu

0

2

C ...Cenușiu care tinde spre negru, sau negru care tinde spre cenușiu? Întotdeauna m-a preocupat intensitatea cu care mă aplec, de obicei, asupra unor probleme absolut lipsite de importanță, asupra

EBEduard Burlacu

0

5

Liniile albe de pe mijlocul străzii alternează monoton cu spațiile goale, dând un efect hipnotic care mă face să le număr automat. Undeva, într-un punct întunecat al subconștientului, rațiunea îmi

EBEduard Burlacu

0

6

Þi-am spus, ți-am spus. Să nu care cumva să te prefaci că ai uitat sau că nu ți-aș fi spus vreodată! Și chiar de-ai face-o, țin să te anunț că și-au spus și alții. Că ai ghinion. Am avut și eu ochi

EBEduard Burlacu

0

3

-Aloo! Băi, șmecherule, te ia mama dracului! Ce? Te uiți la mine cu ochii ăia de idiot! Poate îți mânjesc una... Dă niște bani! E vorba doar de o stradă, un șmecher și un fraier. Uneori ăștia doi

EBEduard Burlacu

0

0

De ce dracu mă deprimă vremea frumoasă? Nu știu. Știu. Invidie. Absurd... Sunt prea singur ca să fiu normal. Neputința mănâncă din mine. Parcă aș vomita-o afară, nu se poate. Să cer sfaturi? Mă

EBEduard Burlacu

0

9

Cred că încep să înnebunesc. În mine zace un mic animal, doarme mai tot timpul, și-n rarele momente în care se trezește așa de tare strigă și se zbate încât îmi dau pumni, sperând să-l omor. I-am dat

EBEduard Burlacu

0

2

Să ne imaginăm că suntem o cameră de luat vederi punctiformă, ca un ochi cu dimensiune zero, greutate zero și durată de viață infinită. Să ne mai imaginăm o foaie de hârtie de dimensiune A4, cât se

EBEduard Burlacu

0

0

Trecuse o grămadă de vreme. Era normal să aibă picioarele moi, să vorbească ezitant, să se privească pe ascuns și nimeni să nu își găsească ușor cuvintele. Erau ca oamenii care în mod voluntar își

EBEduard Burlacu

0

0

-Ce-ai facut ieri seară? -Nimic. Am decis să îmi bat joc de timp. -Serios? -Foarte. -Ai reușit? -Nu. Chestia asta mă roade. Măcar o dată... Și nici atunci nu am reușit. -Și azi ce ai de gând să

EBEduard Burlacu

0

0

În mijlocul unei străzi aglomerate din oraș zace cadavrul unui câine în vârstă de aproximativ un an. Mașini grăbite îl mai lovesc și calcă din când în când, și câinele se transformă cu încetul într-o

EBEduard Burlacu

0

2

Dețin, împotriva voinței mele, un surplus de sentimente. Sunt o oală Kukta cu supapa defectă, care e gata să explodeze. Nasoale momente. În mine bolborosește și se înghesuie un cuib de șerpi: trăiri

EBEduard Burlacu

0

0

Să presupunem că ai ieșit la cumpărături. În mod normal, te hotărăști să cumperi ceva pentru că îți este necesar. Nu neapărat esențial, nu întotdeauna ceva fără de care nu mai poți trăi, ieși în oraș

EBEduard Burlacu

0

0

Se holbează îndelung la pereții goi, se răsucește în patul rece ca într-un sicriu prea strâmt, înghite în sec, se sufocă, își trage plapuma peste cap, tușește, tace. Afară, ploaia plânge. Norii

EBEduard Burlacu

0

0

Privesc cu disperare monitorul pe care se lăbărțează foaia virtuală, disprețuitor de albă, dacă aș fi trăit acum cincizeci de ani aș fi mototolit nenumărate foi albe, cu acea satisfacție prea tristă

EBEduard Burlacu

0

0

Singur. Mă gândesc la greșeli și gesturi, la imagini, amintiri, voci din trecut, praful a ceea ce a fost, îmi șterg ochii, nasul, gura, îmi astup urechile și totuși invazia nu se stinge, dimpotrivă.

EBEduard Burlacu

0

2

De mai mult de patruzeci de ani își privise zi de zi satul cu aceiași ochi iluminați de sunetele care i se roteau în minte, și trăise cu însuflețirea celui care avea un colț al lui, în capul cu care

EBEduard Burlacu

0

2

Știu că trebuie să scriu ceva. Dar e greu. Atunci când îmi vin în minte imagini, mă întreb cum le pot face cuvinte. La fel e și cu sunetele, mirosurile, gustul, pipăitul. Poate că scrisul e un

EBEduard Burlacu

0

0

Un om, cu hainele mânjite de moloz și fire de vopsea uscată, șezând într-un cub de beton luminat din plin, având o singură ușă. Nici o altă deschidere. Dar istoria acestui om nu începe aici. Seara

EBEduard Burlacu

0

0

1. Stimate domn sau stimată doamnă, Vă rog să nu vă mirați la primirea acestei scrisori, căci ea nu v-a fost adresată dumneavoastră în mod special, ci am scris-o la întâmplare. Nu știu nici eu cum a

EBEduard Burlacu

0

0

Nașterea a decurs normal, nu au fost nici un fel de probleme, copilul era calm și liniștea sa a crescut o dată cu el, insoțindu-l prin copilărie, adolescență și chiar mai târziu, mult mai târziu, în

EBEduard Burlacu

0

0

Numerele se rotesc înnebunitor, maneta nesimțitoare de metal așteaptă cu teamă ca degetele albite de furie, neputință, frustrare să o smucească nerăbdătoare, mecanisme interne țârâie și se blochează

EBEduard Burlacu

0

2

Un soare fierbinte pe cer, un câmp întins, lanuri de grâu și porumb până la orizont, un drum de praf venind de undeva, un pâlc de copaciți rătăciți în planul netulburat și o clădire micuță străjuind

EBEduard Burlacu

0

0

La început au fost doar câteva grupuri de rebeli fără cauză, luptând dezorganizat și sporadic împotriva unui dușman care-i depășea nu intelectual, ci pe plan tehnologic. Cei ce îndrăzneau să iasă la

EBEduard Burlacu

0

2

Mulți ani a fost orb la ciudățenia casei pe care o cumpărase în tinerețe. N-a băgat de seamă decât ceea ce ieșea în evidență, pentru el a fost un loc în care să stea, nimic mai mult, poate n-a

EBEduard Burlacu

0

2

S-a răsucit numai o dată în somn, și s-a trezit cu ochii închiși încercând să-și amintească. Ceva lipsea. Fereastra deschisă zâmbea către cer, nimic ieșit din comun, o banală cameră de burlac,

EBEduard Burlacu

0

2

O bătaie de inimă, atât îi trebuie celui care ucide. O scăpare de moment, o scurgere de adrenalină prin țevăraia trupului, mâna care se ridică devine simbol și un gând ce se strecoară pe la colțurile

EBEduard Burlacu

0

0

Bună seara. Cu simplitate, bună seara. Nu e bună, știu, dar convențional salut, nu se schimbă, e identic. La înmormântări, la parastase, se zice bună seara, sau bună ziua, sau bună dimineața, nu

EBEduard Burlacu

0

0

Bine ați venit, iubiți vizitatori, ne pare bine că doriți să vizitați Muzeul nostru. Aici veți putea vedea multe exponate inedite, veți rămâne uluiți și vă veți bucura o viață întreagă. Atenție

EBEduard Burlacu

0

0

Vai, cu ce batjocură te uiți. Te-ai întins cu totul, mai că zâmbesc privind, e șod, nu știu, mă gândesc la seara asta, cum a început, n-am crezut nici o clipă că ajungem aici, dar cui îi pasă, ședeam

EBEduard Burlacu

0

0

Mestecau mâl îngroșat, fugind ca niște iepuri bolnavi în sus, pe lângă șiroaiele furioase de munte. Se fereau scurt de arborii dezrădăcinați care lunecau la vale, unii se fereau prea târziu, dar

EBEduard Burlacu

0

2

Și a fost o vară de fier, cu multe ascunzișuri. Copiii se topeau la soare ca untul in tigaie, balteau ici și colo in apus. Roșu apus. Eu, treabă de om batrân, îmi priveam mâinile, înfloriseră, cădea

EBEduard Burlacu

0

0