Eduard Burlacu

...Și erau mulți, frate, al naibii de mulți. Stăteau de mai multe zile înghesuiți în cală, nu se plângeau. Ba chiar erau mulțumiți. Erau bucuroși că scăpaseră din acea încleștare aprigă, că erau în

Ai visat și ai plâns și-altfel n-a fost să fie, Ai greșit și-am pierdut și lumina s-a stins. Ești departe, departe, și eu sunt învins; Viața rece, tăcută, de-abia mai adie... Ai visat și ai

Se holbează îndelung la pereții goi, se răsucește în patul rece ca într-un sicriu prea strâmt, înghite în sec, se sufocă, își trage plapuma peste cap, tușește, tace. Afară, ploaia plânge. Norii

Dețin, împotriva voinței mele, un surplus de sentimente. Sunt o oală Kukta cu supapa defectă, care e gata să explodeze. Nasoale momente. În mine bolborosește și se înghesuie un cuib de șerpi: trăiri

Mulți ani a fost orb la ciudățenia casei pe care o cumpărase în tinerețe. N-a băgat de seamă decât ceea ce ieșea în evidență, pentru el a fost un loc în care să stea, nimic mai mult, poate n-a

Singur. Mă gândesc la greșeli și gesturi, la imagini, amintiri, voci din trecut, praful a ceea ce a fost, îmi șterg ochii, nasul, gura, îmi astup urechile și totuși invazia nu se stinge, dimpotrivă.

-Aloo! Băi, șmecherule, te ia mama dracului! Ce? Te uiți la mine cu ochii ăia de idiot! Poate îți mânjesc una... Dă niște bani! E vorba doar de o stradă, un șmecher și un fraier. Uneori ăștia doi

Þi-am spus, ți-am spus. Să nu care cumva să te prefaci că ai uitat sau că nu ți-aș fi spus vreodată! Și chiar de-ai face-o, țin să te anunț că și-au spus și alții. Că ai ghinion. Am avut și eu ochi

De ce dracu mă deprimă vremea frumoasă? Nu știu. Știu. Invidie. Absurd... Sunt prea singur ca să fiu normal. Neputința mănâncă din mine. Parcă aș vomita-o afară, nu se poate. Să cer sfaturi? Mă

Când eram mult mai mic și timpul mușcase mult mai puțin din mine îl priveam pe tatăl meu întotdeauna cu atenție atunci când rămâneam fără curent: „Uzinele trebuie să meargă, fiule, dar noi putem sta

... Strana e rece și tăcută... Așteaptă cu răbdare inconștient disprețuitoare să mă ridic și să plec undeva, într-un alt loc care-i este indiferent... Nepăsarea obiectelor e întristătoare și mă

...București, 12 august 1999... Străzile aglomerate ale metropolei se îneacă sub pașii grăbiți ai sutelor de mii de oameni ce vin și pleacă, îndreptându-se în direcții necunoscute celorlalți,

C ...Cenușiu care tinde spre negru, sau negru care tinde spre cenușiu? Întotdeauna m-a preocupat intensitatea cu care mă aplec, de obicei, asupra unor probleme absolut lipsite de importanță, asupra

...Bezna totală ce mă înconjoară e curios de liniștitoare și-mi pare că absența absolută a oricărei lumini îmi induce un efect hipnotic, calmant, ce mă face să mă simt în deplină siguranță. Mă simt

Liniile albe de pe mijlocul străzii alternează monoton cu spațiile goale, dând un efect hipnotic care mă face să le număr automat. Undeva, într-un punct întunecat al subconștientului, rațiunea îmi

S-a răsucit numai o dată în somn, și s-a trezit cu ochii închiși încercând să-și amintească. Ceva lipsea. Fereastra deschisă zâmbea către cer, nimic ieșit din comun, o banală cameră de burlac,

Nașterea a decurs normal, nu au fost nici un fel de probleme, copilul era calm și liniștea sa a crescut o dată cu el, insoțindu-l prin copilărie, adolescență și chiar mai târziu, mult mai târziu, în

Vai, cu ce batjocură te uiți. Te-ai întins cu totul, mai că zâmbesc privind, e șod, nu știu, mă gândesc la seara asta, cum a început, n-am crezut nici o clipă că ajungem aici, dar cui îi pasă, ședeam

Te plimbi pe-o stradă largă până la o stație de autobuz, tramvai, troleibuz. Aștepți. Te sui în primul mijloc de transport în comun și te lași dus. Privești pe geam, distant, indiferent, fără vlagă

Bătăi de inimi plânse se pierd în depărtare Și-amară mi-e povestea, de lacrimă și viers; Prin ani de nebunie si jale picurândă Icoana amintirii s-a ofilit, s-a șters... Cuvintele-mi ard gura și

A fost odată un om care nu a știut să nu iubească, un om a cărui sucită viață l-a împins prin catacombele durerii până la un sfârșit nefericit, un oarecare biped cu gânduri, suferință și vise ce nu

1. Stimate domn sau stimată doamnă, Vă rog să nu vă mirați la primirea acestei scrisori, căci ea nu v-a fost adresată dumneavoastră în mod special, ci am scris-o la întâmplare. Nu știu nici eu cum a

Plata păcatelor vine în timpul vieții. Þi se întâmplă lucruri matematic egale și de semn opus cu faptele pe care în mod conștient le-ai făcut. Omori o mie șase sute treizeci și patru de țânțari și