Timpul...
S-a răsturnat pământul
Iar munții au căzut,
S-au înecat oceane
Și cerul a murit!
Priviți cum umblă ziua
Desculță și firavă,
Prin noaptea fără lună
Pustie, înfrigurată...
Și
Din adâncurile lumii,
Se-aud glasuri muribunde
Pași căzuți peste morminte,
Cum spun unii...
Teama-i singură și tristă
Printre rânduri de speranțe,
Iară dragostea-i ucisă-n
Mii de
Pământul care naște flori
Copaci și oameni, chiar și nori,
Rămâne bun dacă-i strivit
Și roditor de-i otrăvit.
Nu ne gândim atunci când plânge
Îl doare nepăsarea noastră,
Noi, continuăm să
Chiar de sunt copilul tău
Și crezi că-ți spun o poveste,
Eu calc prin trecutul tău
Doar ca să îți dau de veste.
Trece timpul fără teamă
Precum norii împinși de vânt,
Iar în urmă, dragă
Sunt zile grele și nopți mai friguroase
Sunt anii care, de astazi ies din case,
Asta-i răscoala unor oameni rătăciți...
Care se-nchină și râd nefericiți.
Sunt steaguri negre ce flutură-n
Câți psihopați avem în țara asta
Mulți noi mai suntem și nu ne săturăm,
Săgețile să le-aruncăm în neamuri
Durerea lor cu drag s-o savuram...
Proștii se cred deștepți pe zi ce trece
Și
Iubesc o inimă ce bate
În piept în fiecare clipă,
Și-mi povestește din trecut
Þinând în palme o pipă
Iubesc și nopțile târzii
Când gândurile-s ace,
Cum mă frământă ore-ntregi
Și nu am ce le
Voi oameni, ce vă numiți oameni...
Voi nici măcar nu știți ce-i o durere,
Darămite să mai spun despre iubire...
Care plânge și îndură vremuri grele.
Tot voi, vă lăudați cu o putere,
Spuneți că
Prins în valuri de speranță
Eu aștept iubirea ta,
Ochii tăi parcă-s din gheață
Sufletul și inima...
Când te-ating îți crapă pielea
Palmele simt că-mi iau foc,
Buzele-ți sunt dulci ca
Cum oare mai e de folos
O minte sclipitoare,
Când toate s-au dus de prisos
Ca niște stele căzătoare...
De ce-aș mai regreta acum
O inimă nebună,
Eu pot trăi azi fără ea
Căci ticăie și
Tu mortule...cu ochii tăi mâncați de viermi
De ce îmi spui că o să-ți fie bine,
În visul meu apari să-mi dai dureri,
Și-mi pomenești tristețile din tine...
Tu mortule...ce viu ai fost
Și-am văzut într-un târziu
Cum pluteai străină-n noapte,
În costumul argintiu,
Ca un gând,pierdut prin șoapte...
Ochii îți erau de piatră
Mâinile de catifea,
Trupul tău lucea în apă
Pe spate
O mângâiere in fiecare clipă
Și-n fiecare clipă un suspin,
Am o dorință în fiecare clipă...
În fiecare clipă-mi scot un spin.
Durere-n suflet în fiecare clipă
Și-n fiecare clipă bucurii,
Eu
Iar tu mereu, doar adevăr grăiai,
Cu glasul dulce, dureri tu alinai...
Ce inimă, ce suflet și ce minte,
Ce vorbe, ce pivire și ce zâmbet.
Ce apă, dar ce soare și ce lună,
Ce munte, ce copac și
Anii trec,se schimbă multe,
Noi avem gânduri mărunte...
Și-n zile cu cer senin,
Ciocnim un pahar cu vin.
Ca un vânt aș vrea să fiu,
Un cocor pierdut pe cer...
Și să zbor,să zbor,să
Azi pe pământ au înflorit
De dragul tău,lalele...
Să nu fii supărată mamă,
Noi suntem lângă tine.
În suflet am o mângâiere
Ce inima-mi alină,
Simt de la tine o putere,
Victorie
Și dacă mori,vreau să renaști,
Promite-mi că te vei întoarce,
Nici nu ți-am spus cât valorezi,
Tu,scumpă și iubită mamă.
Prin câte ai trecut,doar tu,
Tu ai simțit durerea,
Și de-aș putea
Tot ce-am iubit,tot ce iubesc,
Rămâne-n suflet...si mereu,
Mă voi gândi la clipele
Care-au trecut cu greu.
Tot ce în inimă se-ascunde,
Chiar și-o durere dacă-ar fi...
Eu râd cu lacrimile
Visez,la cărări ruginii
De frunzele din toamnă,
La o plimbare pe câmpii
In zilele de vară...
Visez,la zâmbet de copil
De zori și până-n seară,
Nu la amarul din pelin
Ce astăzi