Edgar Claudiu

Timpul... S-a răsturnat pământul Iar munții au căzut, S-au înecat oceane Și cerul a murit! Priviți cum umblă ziua Desculță și firavă, Prin noaptea fără lună Pustie, înfrigurată... Și

Din adâncurile lumii, Se-aud glasuri muribunde Pași căzuți peste morminte, Cum spun unii... Teama-i singură și tristă Printre rânduri de speranțe, Iară dragostea-i ucisă-n Mii de

Pământul care naște flori Copaci și oameni, chiar și nori, Rămâne bun dacă-i strivit Și roditor de-i otrăvit. Nu ne gândim atunci când plânge Îl doare nepăsarea noastră, Noi, continuăm să

Chiar de sunt copilul tău Și crezi că-ți spun o poveste, Eu calc prin trecutul tău Doar ca să îți dau de veste. Trece timpul fără teamă Precum norii împinși de vânt, Iar în urmă, dragă

Sunt zile grele și nopți mai friguroase Sunt anii care, de astazi ies din case, Asta-i răscoala unor oameni rătăciți... Care se-nchină și râd nefericiți. Sunt steaguri negre ce flutură-n

Câți psihopați avem în țara asta Mulți noi mai suntem și nu ne săturăm, Săgețile să le-aruncăm în neamuri Durerea lor cu drag s-o savuram... Proștii se cred deștepți pe zi ce trece Și

Sunt un biet ceasornicar În mână cu-n felinar Măsor timpul zi și noapte, Chiar și-atunci când vântul bate. Lumea nici nu mă cunoaște Eu acasă nu-s de

Iubesc o inimă ce bate În piept în fiecare clipă, Și-mi povestește din trecut Þinând în palme o pipă Iubesc și nopțile târzii Când gândurile-s ace, Cum mă frământă ore-ntregi Și nu am ce le

Voi oameni, ce vă numiți oameni... Voi nici măcar nu știți ce-i o durere, Darămite să mai spun despre iubire... Care plânge și îndură vremuri grele. Tot voi, vă lăudați cu o putere, Spuneți că

Prins în valuri de speranță Eu aștept iubirea ta, Ochii tăi parcă-s din gheață Sufletul și inima... Când te-ating îți crapă pielea Palmele simt că-mi iau foc, Buzele-ți sunt dulci ca

Cum oare mai e de folos O minte sclipitoare, Când toate s-au dus de prisos Ca niște stele căzătoare... De ce-aș mai regreta acum O inimă nebună, Eu pot trăi azi fără ea Căci ticăie și

Tu mortule...cu ochii tăi mâncați de viermi De ce îmi spui că o să-ți fie bine, În visul meu apari să-mi dai dureri, Și-mi pomenești tristețile din tine... Tu mortule...ce viu ai fost

Și-am văzut într-un târziu Cum pluteai străină-n noapte, În costumul argintiu, Ca un gând,pierdut prin șoapte... Ochii îți erau de piatră Mâinile de catifea, Trupul tău lucea în apă Pe spate

O mângâiere in fiecare clipă Și-n fiecare clipă un suspin, Am o dorință în fiecare clipă... În fiecare clipă-mi scot un spin. Durere-n suflet în fiecare clipă Și-n fiecare clipă bucurii, Eu

Iar tu mereu, doar adevăr grăiai, Cu glasul dulce, dureri tu alinai... Ce inimă, ce suflet și ce minte, Ce vorbe, ce pivire și ce zâmbet. Ce apă, dar ce soare și ce lună, Ce munte, ce copac și

Anii trec,se schimbă multe, Noi avem gânduri mărunte... Și-n zile cu cer senin, Ciocnim un pahar cu vin. Ca un vânt aș vrea să fiu, Un cocor pierdut pe cer... Și să zbor,să zbor,să

Azi pe pământ au înflorit De dragul tău,lalele... Să nu fii supărată mamă, Noi suntem lângă tine. În suflet am o mângâiere Ce inima-mi alină, Simt de la tine o putere, Victorie

Și dacă mori,vreau să renaști, Promite-mi că te vei întoarce, Nici nu ți-am spus cât valorezi, Tu,scumpă și iubită mamă. Prin câte ai trecut,doar tu, Tu ai simțit durerea, Și de-aș putea

Tot ce-am iubit,tot ce iubesc, Rămâne-n suflet...si mereu, Mă voi gândi la clipele Care-au trecut cu greu. Tot ce în inimă se-ascunde, Chiar și-o durere dacă-ar fi... Eu râd cu lacrimile

Visez,la cărări ruginii De frunzele din toamnă, La o plimbare pe câmpii In zilele de vară... Visez,la zâmbet de copil De zori și până-n seară, Nu la amarul din pelin Ce astăzi