Sufletele nu mor !
Sunt zile grele și nopți mai friguroase Sunt anii care, de astazi ies din case, Asta-i răscoala unor oameni rătăciți... Care se-nchină și râd nefericiți. Sunt steaguri negre ce flutură-n
Voi oameni !
Voi oameni, ce vă numiți oameni... Voi nici măcar nu știți ce-i o durere, Darămite să mai spun despre iubire... Care plânge și îndură vremuri grele. Tot voi, vă lăudați cu o putere, Spuneți că
Sicriul din lemn de măslin !
Tu mortule...cu ochii tăi mâncați de viermi De ce îmi spui că o să-ți fie bine, În visul meu apari să-mi dai dureri, Și-mi pomenești tristețile din tine... Tu mortule...ce viu ai fost
Tu Lună !
Și-am văzut într-un târziu Cum pluteai străină-n noapte, În costumul argintiu, Ca un gând,pierdut prin șoapte... Ochii îți erau de piatră Mâinile de catifea, Trupul tău lucea în apă Pe spate
Clipe din viață !
O mângâiere in fiecare clipă Și-n fiecare clipă un suspin, Am o dorință în fiecare clipă... În fiecare clipă-mi scot un spin. Durere-n suflet în fiecare clipă Și-n fiecare clipă bucurii, Eu
Cum răsună viața!!
Iar tu mereu, doar adevăr grăiai, Cu glasul dulce, dureri tu alinai... Ce inimă, ce suflet și ce minte, Ce vorbe, ce pivire și ce zâmbet. Ce apă, dar ce soare și ce lună, Ce munte, ce copac și
Ce-i frumos e trecător !
Anii trec,se schimbă multe, Noi avem gânduri mărunte... Și-n zile cu cer senin, Ciocnim un pahar cu vin. Ca un vânt aș vrea să fiu, Un cocor pierdut pe cer... Și să zbor,să zbor,să
Mama Sfanta !
Azi pe pământ au înflorit De dragul tău,lalele... Să nu fii supărată mamă, Noi suntem lângă tine. În suflet am o mângâiere Ce inima-mi alină, Simt de la tine o putere, Victorie
Tu,Mama,esti Divina !
Și dacă mori,vreau să renaști, Promite-mi că te vei întoarce, Nici nu ți-am spus cât valorezi, Tu,scumpă și iubită mamă. Prin câte ai trecut,doar tu, Tu ai simțit durerea, Și de-aș putea
