Voi oameni !

Voi oameni, ce vă numiți oameni... Voi nici măcar nu știți ce-i o durere, Darămite să mai spun despre iubire... Care plânge și îndură vremuri grele. Tot voi, vă lăudați cu o putere, Spuneți că nimeni nu v-o poate lua, Și vă gândiți tot timpul la avere Iar eu, am obosit în lumea mea... De-ați încerca voi ochii să-i deschideți, Doar să priviți frumoasele ruine, Abia atunci vor răsuna pereții Acum priviți la cer fără rușine! Ce răutați vi s-au născut în suflet, Nemuritori din aur, topiți în fiecare zi... Nici teama că de mâine nu mai sunteți, Nu poate opri ce s-a născut în voi, voi oameni !