Ecaterina Ștefan

actiuni, maruntisuri, verbe-miscari. imi place cind expui o stare folosint imagini simple cu care o asociezi, nu enumeratii si detalii. toate sunt utile, numai temperate cu masura.

de halul in care arata pagina de texte. a trecut ceva timp si nu ma pot obisnui. era mai comod, simplu, nume autor plus opera.

Atunci cînd omul generației noastre încearcă a fixa aleatoriul, fără a se baza pe anumite certitudini, riscă să-și lase viața în mîiinile hazardului... Și poate că mai tîrziu reușește sa inteleaga rostul intelepciunii inainte de toate, dar atunci nimic nu mai contează, prea tirziu fiind. Așa se întîmplă cînd ieșim cu lanțul la gît, lăsînd curajul jos în cușcă. Și doar cînd ne întoarcem înăuntru avem îndrăzneala să ne facem singuri suferința. Dacă e să judec cu ale dvs cuvinte „pot să-mi provoc rău mai abitir decît o oaste închipuită de dușmani”.
Nu știu dacă anume aceasta a fost intenția, însă nu pot să remarc pe alocuri ironia evidențiată, bolduită din punct de vedere moral. Toată această logică și rațiune de a ordona ideile mi se pare destul de tranzitivă, dar prin acțiunile repetitive, pot zice cert că întărește ideea, contorsionînd cea mai pură formă a afectului, fără de care mulți sensibili are deveni nefericiți, mulți dintre cei mai slabi. Aici mise pare potrivit să închei cu o frază din jurnalul dvs \"Mea culpa II\", mărturisire care m-a marcat:

\"Nimeni nu mai înțelege nimic din ceea ce am devenit! Mi se relevă prin vorbe că sunt inutil, că mă vând prin taverne, că boicotez iubirea, că sfidez capitularea celor ce iubesc necondiționat, că aș convoca demonii din semeni, că distrug argumentele din umbra cultului personalității individuale, că ironizez pasiunea pentru viață!\"

Mi se pare o firească accentuare a crezurilor de mai demult, pe care puțini au curajul să le rostească cu voce tare. Nu am trăit încă dragostea în viața asta, și mi s-a dat de foarte puține ori să aud sau să rostesc sublimul \"te iubesc\". Dar s-ar putea întîmpla simplu într-o zi să nu mă tem de patetismul sau banalitatea ce o poartă, enumerîndu-mă printre cei mulți care nu vor cădea în acord cu dumneavoastră.

Voi mai reveni aici mîine dimineață, dacă va fi cazul. În orice caz vă spun,

Noapte bună și somn ușor,
a dvs fidelă cititoare,
Ecaterina Bargan

nu am habar ce e aia dragoste. as minti daca as spune. nu am trait+o. dar mi-a placut mult ce zice roticica aia.

nici nu zic ca acel volum este scris dupa standarde reguli si alte forme de limitare, este doar diferit de felul in care scrii acum. e si normal sa nu scrii in conformitate cu gusturile diversitatii, ba e chiar imposibil sa o faci. doar că, s-a intimplat astfel încît stilul tau de acum sa-mi fie pe plac, și atît. gata cu revenirile, imi cer scuze ca am tot scris aici de atitea ori.

ecaterina

textul din pagina 74 nu este mai puternic decit acesta, decit prin fraza/versul

sunt un personaj mic parca as avea/ jumatate dintr-un parinte/ si atit.


cu toate ca poemul este nitel altfel construit, chiar si daca e sa-l raportam la restul textelor din acel volum

mai cred ca autoarea a evoluat enorm intre timp. felul in care scria cind a debutat nu se compara cu felul in care scrie acum, dar cu siguranta mai e loc de mai bine, cum se intimpla de obicei.

acum ela scrie mult mai lejer si detasat de anumite \"reguli\", \"standarde\" sau \"limite\", este o emoție adunată/concentrată în anumite imagini, cît se poate de simple, și ușor spre a fi receptate.

mie mi se pare un poem exemplar poemul de aici, unul foarte reușit, dacă e să îl raportez gusturilor personale.

am trecut pe lângă toți anii fără să îi număr

mi-am depășit pașii dar pe frunte tot mi-a rămas însemnul lor al anilor

lucrurile au rămas aceleași suficient încât să nu îmi sesizeze lipsa

m-aș întoarce dar cerul s-a curbat peste margini într-o liniște fără sfârșit


mă devoră

tac știu că nu pot să mai mor nu de alta dar moartea vine întotdeauna pe celălalt mal

în spatele altei vieți

în definitiv sunt două maluri și numai pe unul se poate trece

așa că poate mi-a venit rândul

gesturile se fac respirații
care mă modelează și pun lumină în ea
carnea cu care o să mă înfășor
știu că dincolo de secrețiile timpului nu există trup
toate astea îmi amintesc durerea

din total 7 remarc în:

1. acceleratie, respectiv viteza raportată la timp, și o posibilă ciocnire care, prin ocolire, devine o asociație reușită ptr finalul fragmentului. și asta cu toate că nu știu ce însamnă che sera, inox și latex.

2. este concluzia și apoi asocierile pe care le poartă, ca să-și închipuie și un copil de 17 ani ce înseamnă ptr tine \"fac pasiune din posesia în sine\".

3. aici cred că cea mai tare imagine este cea cu gloanțele.- foarte puternic ptr tot ce ai scris pînă la ea în fragmentul dat dintre plusuri.

4. și aici îmi plăcu mult formularea finalului. dar mi se pare exagerată compararea dimineții cu carnea pe masă. era suficient comparația cu pielea sub dus, senzatiile de after, precum si iritarea succesiva.

5. o să țin minte \"totul e easy în poze\". în rest, mișcare și culoare, frumos rulat. cu nerv, ca plesnitura aia si cuvintele nedigerabile.

6. culmea. sau, mai elegant spus \"punct culminant\" aici sau un pic mai sus.

7. fara comparatia cu vita e frumos.


am citit cu placere aici. prima oara nu am comentat superficial, doart ca ma grabeam si nu eram in stare sa critic cumva mai profund. hai, spuneti-mi ca nu vi s-a întîmplat niciodată să comentați mediocru? în plus, nu mi se pare un gest frumos, însă diferența de vîrstă nu îmi permite să vă dau în nas cu orice fel de obiecție sau reproș. să aveți o zi cît mai frumoasă, și multă insprirație, doamnă alice drogoreanu.

simplu cititor, fără pretenții de critic,
ecaterina bargan

adesea se întîmplă ca interpretarea cititorului să difere substanțial de cea a autorului; asta zic eu că depinde și de starea de spirit a celui care citește, ce anume vrea să vadă dincolo de rînduri, precum și faptul că într-un mod cît se poate de firesc suntem diferiți. ceea ce m-a sensibilizat este imaginea în care se insistă în timp în reluarea unei imagini acțiuni, ceea ce îndată mi-a creat o atmosferă personală cu aeroarecum obsesiv, ptr că nici măcar nu se întîmpla nimic în afara imaginației, iar acea imagine se asociaza de fapt unei stări despre care nu mi-a dat seama ca ar putea fi cît de cît jucăușă, mai ales cînd se atinge tema cu oamenii dragi, biecte și ființe de care nu vrem nu vrem nu vrem să ne desprindem. scrisul în carnețel de asemenea poate fi interpretat ironic ținînd seama că acolo se lasă argumente infantile despre lucruri stiute de la sine ca fiind firesti. strofa 3 nu o pot citi altfel decit. si, chiar nu mi se pare o joaca ce scrii acolo. este la fel de trist ca si departarea. nici ultima strofa nu mi se pare vesela. nu stiu, nu sunt in stasre sa citesc altfel poemul, poate numai strofa 2.

nu stiu daca mi s-a dat sa citesc in viata un text mai frumos de atit, ori mai sensibil. cumva imi vine sa pling cind termin de citit, cumva imi vine sa ma plec in fata omultui care e in stare sa scrie asa. cumva am emotii si simt ca orice as mai spune va fi stingaci si in plus, cum se intimpla sa vorbim despre iubire cu oameni pe care ii simtim aproape. nu stiu ce pot sa mai spun. mai bine tac.

foarte misto ai spus. parerile difera mult. mi de exemplu imi place textul si ma rog, imi asum patetismul, u si alte probleme ridicate, atita timp cit nu tin de intentia si vointa mea. multumesc. o sa tin cont de sfatul tau. esti un amic pretios.

ec

eu citind textul acesta am senzatia ca aici a scris un om foarte tinar si rebel. de asemenea se simte experienta in scris. este ceva mai deosebit decit scrii de obicei, asa mi s a parut mie. textul merita aprecierea din plin,
ec

nu un editor mi a facut aceasta observatie, si nici nu cred ca conteaza cine a facut o, atita timp cit, sa zicem ca are dreptate. e plăcut să mergi prin iarbă, vara, în dimineți înrourate, da. :) baftă la scris, ai talent, să știi, asta ptr că ești chiar tu acolo, în cuvinte.

ec

este frumos ce scrii, dar mai slăbuț de cum erai atunci cînd te-am citit ultima oară. începînd chiar cu absența titlului, ceea ce mi se păare o neasumare și o neseriozitate și într un fel, lipsă de inspirație. este regăsibilă la tine faza cu deshidratarea, vezi să nu devii repetitivă foarte. neadecvat complet atributivul ce ține de perversitate. strofa a doua e mai bună, deși are momente în plus, cum ar fi plimbatul nopții pe spate. ce mi-a plăcut este efectul pe care îl dă cîinele ucigaș și asocierea pe care o faci acolo. printre altele, salut, și bafta mai departe în ale poeziei, și în ale scrisului în genere. îmi plăcea de tine cînd scriai mai variat. te la o vreme, te-ai monotonizat pe poezii de dragoste, ceea ce nu știu cît e de bine sau rău. dacă e să zicem că ți-ai ales specialitatea, e de bine.
ne mai auzim,
ec

dar mie mi s a facut observatie ca am abuzat de cuvinte englezesti la un text de 3 ori mai mare, si erau doar 2 cuvinte simple (strong si smart), ma si mir ca n au fost acceptate in romana. ma dau si eu cu lumea.
da, am vrut sa mentionez ca comparativ cu alte texte e mai bine, si totusi, asta nu face acest text super bun in aceeasi masura in care nu ti face scrisul de pina acum unul catastrofal.

ec

daca e sa nu luam prima si ultima strofa, e un text de recomandat. prima fiinca e patetic dulcie, ultima fiindca nu suna bine viile neculese, nu stiu de ce. cea mai buna e strofa a doua.

ec

ai eratat in expresia asta, revezi.

prea multă engleză, prea puțină poezie, prea banalizat finalul.

ec

pentru opinia pertinenta, alexandra.

pentru sinceritate si directete, madalina.

ec

eu de obicei cînd citesc dan mihuț numai mă apuc de savurat că se și termină textul, adică timpul ia oarecum altă dimensiune. e bun, e foarte bun, dar necestită un volum de 5 ori mai mare, să-i simtă gustul și ecaterina bargan.

ec