Ecaterina Ștefan

eh, tot nu ma impac eu cu anumite formulari.
scuze, sper sa nu te supere o varianta mai stingace, dar pe care eul meu poetic o inghite mai lesne.

doar tu știi cum
să faci miez de rodie din buze înghesuite
în inima unde secundele frigide
bat întotdeauna invers

doar tu știi care inimă

și coajă din pielea sărată a palmelor
strânse în jurul coapsei
să spargi
cînd răsărituri morcoviu
se furișează sub papile
lihnite

cum știi tu să mă întorci
must în piele de rodie
fiert până la

strigăt

scuze, am și improvizat pe alocuri...

cu gînduri bune,
ecaterina

pe mine m-au impresionat primele trei versuri. au o profunzime cum se întîmplă rar în poezii. în strofa a doua m-am regăsit parțial, însă nu am descoperit adevărurile dure urmînd supus și cuminte umbrele experimentate, ci anume aviditatea de independență, curajul și rebelniciunea din mine m-au expulzat într-o lume umbrită, cruzimea căreia am descoperit-o brusc și forțat. după cum ziceam, la treapta aia de maturizare, mai bine cădeam în comă. dar poate că altfel nu aș fi ajuns să scriu dacă nu se întîmpla să cunosc adevărurile mai brut la un timp prea fraged pentru mine. exact despre linia destinului vorbesc, despre blestemul acesta la care se gîndește fiecare într-o vreme, cum că nu o putem schimba nicidecum. numai în asta se esențializează nenorocul de a ne fi născut.
o poezie reală care a rezonat în mine, și asta înseamnă mult. înseamnă că te regăsesc treptat în ceea ce scrii, pe cînd mă gîndem că tot treptat te pierd.

cu sinceră prețuire,
ecaterina

doamne, de cind asteptam sa citesc o asa poezie. multumesc ptr placerea oferita in seara asta. finalul este superb. ma gindesc acum cit de original si frumos poate suna un poem cind esti tu insuti in el, si sunt numai trairile tale acolo. emotiile si starile au ajuns pina la mine. salut.

mie mi-a placut ideea din partea initiala. chiar citisem adineauri un fragment de roman \"măcel în georgia\", foarte bine scris, care m-a introdus in starea de pre execuție. dar nu mă gîndisem că i se poate întîmpla și poemului. trei pătrimi dinspre început sunt de o limpezime incontestabilă, dar înspre final, te recunosc. mi se pare ok stilul acesta aerisit, și doar cu cîteva accente poetice. salut.

rog sa treceti in offtopic comul cel de mai sus si aata. nu stiu cum s-a intimplat ca l-am postat in spatiul acesta. cu scuze.

si daca ar fi sa interpretez acea oglinda ca continutul zidului ce va incercuieste creatia ar trebui sa inteleg ca eu caut monotonia si plictisul din mine in opera dvs? cred ca exemplul oglinzii s-ar potrivi numai raportarii la autor si, respectiv, la creatia sa - \"unu la unul\". nu incercati sa va \"reflectati\" responsabilitatea asupra scrierilor. cititorul are dreptul la o parere fara a-si implica propria personalitate si propriile cautari. nu e just sa recurgeti la trucurile cu oglinda, cum ca \"daca tu vezi ceva urit in textul meu, inseamna ca ala e uritul din tine, dar nicidecum nu rezultatul muncii mele de a aduce un text la forma poeziei\". seara buna.

multumesc frumos.

mi se par deranjante anumite neacurateți de tastare a punctelor de suspensie dar, la nivel de conținut, textul are impact adînc, mai ales în partea a treia, unde în cadru intră bicicletele. fără prima frază de acolo restul și-ar fi pierdut din sens, dar astfel construit, are un sens unic și închegat. ce mi s-a părut mai banală ar fi insistarea asupra ideii că celălalt are o singură inimă și fraza \"aerul miroase a dimineți\", deși imediat următoarea expresie izbutește să o scoată din banalitate \"unele în care tu ești\" prin circumstanțele oferite numai \"din timp în timp\". aș fi scos faza cu praful din final incluzînd-o, după necesitate, în alt context, fiindcă acolo, în final, trebuie lucrat la fel de atent cum se lucrează faza decorării porțelanului în etapa semifinală, ca gravura în aur. per ansamblu, un text care mi-a plăcut, un txt cu imagini suficient de aprinse, ca să poată fi lipsit de anumite ilustrații.

pot spune că în esență poemul îmi place; e una dintre puținele poezii cu rimă de pe agonia care lasă o senzație plăcută de luminare. cu toate că \"încarcerat\" pare un cuvînt greoi în context și repetiția lui \"orb\" în \"gîndul orb\", \"strigândul orb\" în chiar versuri succesive aduce un aer obositor, poezia are un zvîc ce o ține verticală. succes mai departe. te citesc.

dacă se mizează pe contrastul dintre întunericul umbrei și gradul de alb a zăpezii, cred că este insuficient. așa cum nici intervenția moșului nicolae nu aduce un plus de sugestivitate. dar pentru copii ar fi o imagine interesanta și ușor de reținut, deși nu asta a fost intenția. cred că nu asta.

impresionant comentariu. multumesc.

luminita, eu ador cactusii. poemul e vrut cu nerv, e vrut trist, e vrut neinteles, cum se intimpla dragostea ce schiopateaza repetat, luind intotdeauna o singura directie, pe cea gresita. de zurlix vei afla la timpul potrivit. multumesc.

termenii de care ziceam sunt: \"glanda pineală\", \"fiorii tantrici\", \"fentăm destinul\". poate tie ti-e la indemina sa-i folosesti, insa tocmai ei sunt cei care indeparteaza cititorul din mine de poezia propriuzisa. aduce un aer cautat. poate gresesc. eu nu condamn pe nimeni, poate ca asa ti-a venit tie discursul, dar pe mine nu m-a prins. uite, primul vers, tu zici ca ai vrut sa spui ceva direct, si ca anume acea directete ar fi poetica. doi ani in urma nu as fi numit pentru nimic in lume un text simplu si direct unul poetic, adica poezie. acum fac diferenta. hai sa punctam citeva argumente pentru care texul e in atelier. unu ar fi disonanta clara din destinul c-un nou , apoi, daca tu admiti asa rime in poezie eu nu stiu cum sa iti iau apararea ce vrei/ce/i. o alta stridenta ingrozitoare: fiorii tantrici. un vers mult prea uzat, banal, si chiar vulgar: Să ne băgăm picioarele-n tot ce-i..., desi, recunosc, nu e just sa-l rup din contextul care ii da un gram de originalitate si sens. o alta rima penibila ar fi: adese/ ce se.
nu pot sa nu remarc nici comparatia atit de matura: stropii ce se
Topesc ca sărutările. si, cred totusi ca ar suna mai bine shakespeare, cu siguranta fiecare va sti cum sa citeasca. ultimul vers e pretentios rau.

aici am revenit acum si am schimbat cite ceva. acum citesc si eu altfel. multumesc!

aplicind corecturile necesare, pardon de cacofonia vulgar eratata.

ioana, ms de confirmare.

luminita, o sa revin neaparat cu curecturile necesare, cind o sa am ceva rezerva de timp. eu aud cintecele englezesti de craciun numai in filme si in reclame, dar in genere, mp3ul meu e in engleza, ca-mi place. multumesc!

nu mi se pare bine aleasa tehnica de a utiliza termeni tehnici ptr a transmite starea de poezie sau o anume emotie. cu toata dezinvoltura abordata, pare usor vulgar, cu toate ca tinta esentiala era ironia. mie, de exemplu, poezia asta nu mi-a trezit emoții poetice de niciun fel. iar titlul și ideea pe care se insistă se rezumă la un \"fuck me!\" (accentuez, cu semnul exclamării), fie și intelectual, lucru care nu mi s-a părut ingenios. e prea \"țipător\".

pare ceva interesant, dar nu e suficient. in esenta tot banal e. adica te uiti in oglinda si iti observi gesturile. incearca sa dezvolti ceea ce ai inceput. povesteste-ne mai mult!

nu văd niciun punct de pornire, ca să nu zic de un anume final, vreo finalitate în genere. gîngri, gînduri... nicăieri poezie.

ideea este, dar poate altfel exprimata, fara a forta poeticul, s-ar citi mai lesne. nu propun variante, incearca singur aici. merita.