Poezie
sfîșieri comune
1 min lectură·
Mediu
am pierdut, cred, tot ce se putea pierde
am pierdut treptat, cum se întîmplă descompunerea craniului, după moarte
acum nu mai aștept nimic
oricum, odată și odată fiecare începe totul cu tunsura la zero
nu din voia lui
începe totul
*
am început să iubesc iar cactușii
banalitatea lor
rugăciunile absorbite
înăuntru
*
mîinile mele slabe îmi despletesc fularul
în care îmi țineam pînă acum frica
frica mă sufoca
fularul se despletește
și
frica
044.494
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ecaterina Ștefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ecaterina Ștefan. “sfîșieri comune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/1812451/sfisieri-comuneComentarii (4)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
EȘluminita, eu ador cactusii. poemul e vrut cu nerv, e vrut trist, e vrut neinteles, cum se intimpla dragostea ce schiopateaza repetat, luind intotdeauna o singura directie, pe cea gresita. de zurlix vei afla la timpul potrivit. multumesc.
0
DBda, e un poem trist, foarte trist
avem \"descompunerea craniului\", \"prisma mormântului devorat de canibali\", \"oamenii găuriți ... uscați\", \"ochii morți ... uscați\"
singurele vii sunt urletele - asta și pentru că urletele moarte sunt destul de inexistente
finalul e oarecum plin de speranță și logic - dacă \"istoria e născocită\" și
\"nu există stafii și nici crime\", singurul vinovat e depistat urgent - (mai tarele ca) \"fularul\" care nu se dezleagă, ci se despletește și ne eliberează de frică, alungând răul de la rădăcina firului de lână sau de mohair
ca o poartă de ieșire din cimitir, curios așezate în mijloc,
câteva versuri:
\"am început să iubesc iar cactușii
banalitatea lor
rugăciunile absorbite
înăuntru\"
avem \"descompunerea craniului\", \"prisma mormântului devorat de canibali\", \"oamenii găuriți ... uscați\", \"ochii morți ... uscați\"
singurele vii sunt urletele - asta și pentru că urletele moarte sunt destul de inexistente
finalul e oarecum plin de speranță și logic - dacă \"istoria e născocită\" și
\"nu există stafii și nici crime\", singurul vinovat e depistat urgent - (mai tarele ca) \"fularul\" care nu se dezleagă, ci se despletește și ne eliberează de frică, alungând răul de la rădăcina firului de lână sau de mohair
ca o poartă de ieșire din cimitir, curios așezate în mijloc,
câteva versuri:
\"am început să iubesc iar cactușii
banalitatea lor
rugăciunile absorbite
înăuntru\"
0
EȘimpresionant comentariu. multumesc.
0
am început să iubesc iar cactușii
banalitatea lor
rugăciunile absorbite
înăuntru
Nu cred că sunt morți ochii ce văd oameni șobolani. Întotdeauna exagerăm la furie și disperare. Cine o fi zurlix?