Ecaterina Ștefan

Și mie mi se pare un poem foarte reușit. Are tensiune și o duce până-n final, tensiunea, dar și finalul e pe măsură. Nu vreau să citez nimic, fiindcă forța poemului constă în felul cum sunt legate aici cuvintele, citind textul în întregime. Are o istorie la mijloc. Să ne mai scrii, Silvia.

Am avut în vedere că nu țin minte să te fi citit până la această recomandare, că textul tău mi se pare mai slab decât alte texte care se aflau pe prima pagină, când ți-a fost dată recomandarea. Dar îmi cer scuze că am folosit pluralul. Eu n-am de unde să știu dacă ești sau nu un autor citit sau recunoscut pe acest site. Mult succes în ce faci!

Felicitari Dorin! Poate că o să fug de la lectii marti sa vin si eu.

Mădălina, o să mă gândesc la ceea ce ai spus, mai ales în ultimele trei fraze. Mulțumesc că te-ai oprit și asupra minusurilor. Îmi este chiar necesar.

Ștefan, lucrurile sunt mai puțin sugerate aici, din perspectiva mea, dar mă bucur că și așa provoacă emoții. Mulțumesc frumos pentru lectură și cuvinte.

(erată în răspunsurile precedente: geșeli de tastare - greșeli de tastare)

Sophie, da, din tei ceaiul. Am mizat pe sinceritatea momentelor trăite. Mă bucur că ți-a plăcut acest text și personajele și ceea ce li se întâmplă. Mulțumesc pentru că ți-ai făcut timp să te oprești. Apreciez mult și gestul înseluțării, eu luând prima dată o stea de la tine. Pentru mine contează mult părerea ta.

Ariadna, mă gândesc că anume simplitatea expunerii te face să vezi aici tehnica desenului animat ilustrată în cuvinte. Adevărul e că nu m-am gândit la o altă tehnică decât înșiruirea jurnalieră de acțiuni, gânduri, momente speciale și emotive pentru mine. Mulțumesc frumos pentru gândurile bune și că ți-ai făcut timp să te oprești să le spui.

Gheorghe, acesta este un text pe care nu l-am prelucrat deloc de la scrierea lui în forma brută, decât în ceea ce privește oarecare geșeli de tastare, poate de aici și stângăcia despre care zici, nu știu în ce măsură defectuoasă. Am aplicat corecturile pe care mi le-ai specificat. Mulțumesc pentru ajutor.

Viorel, cu siguranță. Rectificasem deja după commul lui Gheorghe. Mulțumesc pentru lectură și te mai aștept.

Ioan, nu știu cum să explic. Sunt asumate, stângăciile, dar nu sunt intenționate, adică nu de protest e vorba. Mulțumesc frumos pentru lectură și ție.

da, e un poem foarte bun. are un timbru jucaus, adica nu prea serios si originalitate, si personal, apoi e si finalul pe care-l intelegem prea bine. deh, ai talent!

silvia, sunt de la 15 ani pe agonia si mi s-a tot spus despre maturizare, poate pentru ca virsta imi permite sa traiesc tranzitul asta de mai multe ori, lucru pentru care pot doar sa ma bucur, ca am unde creste, sau pentru faptul ca_chiar o fac. ai structurat un comentariu pertinent. si eu iti multumesc pentru lucrul acesta. (invitatia mea ramane valabila, stii tu)

svetlana, corecturi vor fi, as vrea mult sa ajung la asa o treapta in care sa nu imi mai doresc sa intervin pe text, sa-l simt al meu exact asa cum l-am scris din prima. din pacate gandurile sunt adesea anarhice, si nu intotdeauna se leaga cum ar face mai bine textului. cat despre toamna, sa o traiasca frumos cei care o au, fiindca eu nu am toamna, chiar daca in odaia mea e frig si stau sa ma incalzesc la al doilea ceai in dimineata asta. multumesc frumos pentru parere si ca ti-ai facut timp sa o lasi aici.

ottilia, ai dreptate, este un text de profunzime, care ma duce si pe mine cu gandul la lexemele anuntate de tine. multumesc frumos pentru prezenta si cuvinte.

la început ai schițat bine un început de istorie, dar pe la mijloc aș fi vrut parcă mai simplu discursul și descrierea. totuși este o poezie aici. iar, uneori, parcă aș vrea și eu să pot scrie poeme lungi.

\"mai obisnuiesc... din obisnuinta\". a se inlocui substantivul cu un sinonim al acestuia, sau a se ignora explicatia. mi se intampla cand e noaptea. scuze.

buna observatie, stefan. mai obisnuiesc sa fac asa greseli din obisnuinta de a spune in detaliu despre tot, fix cum imi imaginez. aveam chiar in textul precedent \"masinutele mici\" si am corectat doar azi, realizind. multumesc ca mi-ai spus aici.

Valeriu d.g. Barbu este un autor care îmi place foarte mult. nu i-am citit cartea, dar prezentarea (recenzia) este făcută ca de mâna unui expert. bine menționat transmodernismul, despre care am citit câte ceva, la timpul potrivit, fiindcă e mai aproape de ceea ce scrie Valeriu. acum îmi doresc și mai mult să fac rost de carte. da, e o carte pe care vreau să o am pe raft. mulțumesc pentru descrierea în detaliu și pentru selecția bună de versuri date ca exemplu. un articol bun.

îmi place cum menții contactul cu cititorul, prin adresări. și faptul că, pe lângă metaforizarea temperată, apar subconștient sau conștient note muzicale.

\"doar omul cu glugă-și ține candela-n flacără
umbra poetului pășește grăbită spre etajul întâi
ți-l mai aduci aminte
când își avea pasul
grăbit\"

miroase a flori. stările și lucrurile invizibile, dar pe care le simțim în preajmă și despre care știm cel mai bine cu ce să le asociem. reușită prima comparație, cu timpul, bine conturată așteptarea în strofa doi. chiar și invizibilă, se simte prezența dragostei printre versurile acestea. că invizibilă și trebuie să fie, pentru alții, când noi o vedem atât de frumoasă sub pleoape.

te prinde foarte bine candidul amintirilor și gândurile anticipate din acele vremuri. e o poezie plăcută.

laurentiu, am pastrat varianta ta. eram sigura ca cineva o sa-mi spuna ceea ce mi-ai spus sau o sa taca toti. multumesc.

mi-a plăcut și mie de la prima lectură. apreciez trecerile imprevizibile (foamea din pântec - orele semnificative - împerecherea castanelor cu pământul) înspre un înăuntru, ca până la urmă tot în exterior să te găsești (pământul). mi-a plăcut foarte mult și finalul, adică, nu doar ultimul rând, ci și versurile acelea despre oamenii fără drumuri și fără periferii, sinceri ca un sentiment, oameni care se vor naște în locul acela. un poem bine ținut în frâu și cu poetic pe măsură.

poate n-ar trebui să mă exprim, dar mi se apre un text în mare parte plictisitor, lucru datorat formulărilor sinuoase. iar dacă se pun virgule, e bine să fie puse peste tot, unde sunt necesare (cum ar fi necesară o virgulă după \"În umbră\", pentru izolare). apoi, sunt versuri care, mi se pare mie că nu au o altă utilitate decât cea de umplere (strofa 4, spre exemplu), și asta fură din emoția acelor versuri care formează esența poetică (\"În mână țin o inimă/ Ce nu-mi mai vorbește\", dar mai sunt și altele). în schimb, în penultima strofă e un fel de descriere mai apropiată de ceea ce îmi place să citesc.
zic că e o recomandare benefică, în vederea încurajării și promovării autorilor mai puțin citiți, dar care ar merita atenție, și, poate, niște sfaturi sau păreri, în vederea îmbunătățirii propriei scriituri, dar nu unul mai puternic/ mai bun, decât textele aflate acuma pe prima pagină, în opinia mea. mai trec.

Mercy Adriana. Zău că nu mă așteptam să iau vreun premiu, dar mă bucur, desigur. Felicitări participanților și câștigătorilor. Ne mai auzim.

fă exerciții de imaginație, nu e greu să-ți imaginezi cum fierbe un cartof într-un castron. spor si salut, salut.