Poezie
Far
1 min lectură·
Mediu
Ating mișcarea apusului
Mă ascund în pumnii oamenilor
Mă risipesc și o iau de la capăt
Toamna epiderma pământului se descompune
visând începuturile
Mișcăm liniștea prin toate trăirile existente
Ele se atenuează ca petele de acuarelă în depărtare,
ca cele mai intense culori de pe haine
după 30 de zile sub soare
Mișcăm incertitudinea copilului care bate în geam
își strigă maturitatea tardivă
o mișcăm mai departe
Mâinile mici adună frunze uscate
Facem cuiburi pentru dimineți
să-și odihnească răsăritul în ele
Noaptea e strâmtă ca un coridor de liceu
în care ai plâns prea mult
în care ți-ai tocit unghiile de pereți
și te-ai plimbat dintr-un capăt în celălalt
ore în șir
cu pumnii strînși, cu buzele mușcate
043668
0

ating mișcarea apusului
toamna epiderma pămîntului se descompune
visînd începuturile
mișcăm liniștea prin toate trăirile noastre
ele se atenuează ca petele de acoarelă în depărtare
noaptea e strîmtă ca un coridor de liceu
în care ai plîns prea mult
în care ți-ai tocit unghiile de pereți
și te-ai plimbat dintr-un capăt în altul
ore în șir
cu pumnii strînși cu buzele mușcate
și amintirile mototolite în buzunar
desi nu imi prea place ultimul vers