blitz

pe care Irina Nechit îl înstelează fără nici un fel de problemă. Este de-a dreptul jenant.... Doamna Nechit, poate ar fi bine să vă justificați steluța printr-un comentariu constructiv, ci nu prin „bolmojeli” de tipul: vai, ce frumos este textul, cât de inefabil este și așa mai departe... Asta numai dacă aveți, cât de cât un minimum respect față de autorul în cauză și față de ceilalți autori.

doamna Nechit, vă mulțumesc pentru lectură, cuvinte și semn.

domnule Bot, de ce vi se pare un text foarte slab? dați-mi argumente, exemple, convingeți-mă că este așa precum spuneți.

mi-a plăcut: „pe-nserate, îmi simt șira spinării
un pod gata să se dărâme sub norii
adunați peste zi. mă-ncolăcesc.”

Restul sunt banalități care alternează cu expresii și imagini forțate. Imaginea cu liniștea și lacurile din primele patru rânduri este pt. mine o imagine nouă, dar care nu-mi spune nimic.

„pământul miroase a iarbă” - banalități...

apoi vin ultimele 3 rânduri din prima str. cu furnica ce suie - din nou nu spui nimic nou - sunt niște imagini banale, disparate, care nici măcar nu reușesc per ansamblu să dea o coerență oarecare textului, să-nchege niște stări... apoi, acordul dintre subiect și atribut e făcut cel puțin bizar(ca să nu spun incorect):

„câte-o furnică suie îndârjit pe picior...”

„suie îndârjită pe picior”, ori „suie cu-ndârjire pe picior”

Dar chiar și așa, versul citat mai sus sună bizar și apoetic...

Paradoxal, deși textul e foarte scurt, mie mi se pare, totuși, unul foarte dezlânat dpdv al imaginilior pe care (nu) reușești să le conturezi...


Ultima strofa, spre deosebire de a doua (care e plină de banalități și goală de conținut ideatic), din contra, este una prolixă, forțată. Iarăși, încerci să spui ceva, să transmiți, doar că eu ca cititor nu înțeleg ce ...

„Miros de întuneric” - deși e o expresie originală, mie nu-mi transmite nimic.
E vorba de originalitate „căutată, sau originalitate „cu orice preț”, adică nu contează ce spui sau ce vrei să spui(poate că nici nu ai nimic de spus) - original să fie ... cam asta fu impresia mea la citire.

Mergem mai departe - faza cu „nări rafinate” e rizibilă, indiferent ce interpretări dai în context, ori ce conotații vrei să-i atribui atributului „rafinat” - nu se susține... După - iarăși o banalitate - vise în așteptare, noaptea ...


„oboseala, un leagăn să mă adoarmă...” este o imagine reușită(poate chiar unica din text) dar care nu e nouă. Mă duce cu gândul la piesa „Leagăn dulce de oțel”
apărută la radio prin `95 și acolo imaginea e mult mai plastic redată și e susceptibilă de mai multe interpretări... asta dincolo de faptul că finalul în sine, de și reușit, aduce mult Blaga și nu se leagă de celelalte pasaje al textului... Intreg poemul păcătuiește prin fragmentaritate ceea ce se întâmplă extrem de rar, chiar și la autori mediocri...

de și - deși; aduce mult Blaga - aduce mult cu Blaga;


Completare: Intreg poemul păcătuiește prin fragmentaritate ceea ce se întâmplă extrem de rar, chiar și la autori mediocri... atunci când e vorba de texte mici, condensate...

Un cititor
Bot Eugen.

la îndârjit nu e atribut, ci complement circumstanțial de mod, răspunde la întrebarea \"cum?\", de asta nu corespunde în gen cu furnica.

nu reușesc să conturez imaginile? nu cred. fie și banalități, dacă tot recurgeți insistent la acest termen (alături de \"nu transmite nimic\"), imaginile sunt clare și conturate. și este oare ultima strofă prolixă? să fie chiar așa greu de înțeles?

apoi, domnule bot, vă contraziceți. începeți commul prin remarca

mi-a plăcut: „pe-nserate, îmi simt șira spinării
un pod gata să se dărâme sub norii
adunați peste zi. mă-ncolăcesc.”

după care îmi spuneți că strofa respectivă e plină de banalități și goală de conținut ideatic. citez \"Ultima strofa, spre deosebire de a doua (care e plină de banalități și goală de conținut ideatic), din contra, este una prolixă, forțată.\" decideți-vă!

am impresia că vorbiți ca și cum despre textul meu, dar citiți din altă parte.
poemul păcătuiește prin fragmentaritate? n-aveți habar ce spuneți, iar eu, zău, n-am timp să ascult.

Ecaterina, ai texte pe care le conduci cu mult mai multa incredere, in care aritificiul si elementele tale adjuvante isi au rostul. zona asta, pe care o afirmi si delcari ca vocea personala nu are datele suficiente pentru a o da celorlalti ca atare;
Revin, de fiecare data in speranta ca ceea ce spun te va ajuta si iti va limpezi drumul, dar ma tem ca nu e asa, si ca de fapt, sunt doar iluziile mele.


Nu ma leg de aprecierea Irinei, ci doar de text, de aceste trimiteri stangace, ale zonei natale si nu numai; versuri care pastreaza proasta formulare si izul de compunere, pe care, totusi le-ai putea folosi ca atuu. Alte completari, voi face poate cu alta ocazie, in care voi putea apreciea pe deplin ceea ce scrii si in care exigenta mea, sau pretentiile mele se vor vedea in sfarsit justificate.

Medeea, îmi pare rău că ți-ai pierdut speranța că revenirile tale asupra textelor mele mă vor ajuta și-mi vor limpezi drumul. Faptul că-mi spui asta îmi ucide și mie speranța, dar nu până la capăt. Așa că, atunci când prinzi un capăt din care crezi că mă poți ajuta, măcar și printr-un simplu semn, prin care să zici \"aici ai un text prost\", nu ezita, să mi-o spui.

* domnului Bot: m-am uitat mai atent. la \"îndârjit\" nu-i nici complement, e adverb, pentru că determină verbul. în orice caz e corect formulat.

(m-am gândit și la posibilitatea asta, din ce în ce mai puțin uzitată, ca îndârjit să ocupe locul unui adverb) rândul de mai sus rămâne tot apoetic. Sună deficitar la nivel de expresie folosită în conversație, nu în poezie. ca să nu mai spun că acel „suiș îndârjit al furnicii” este interschimbabil, deci neesențial și care în continuare nu-mi transmite nimic.

Pe de altă parte, nu mă contrazic deloc. a fost o greșeală de neatenție(și nu contradicție așa cum îți place să crezi și/sau să interpretezi)atunci când în loc de st. 1 - plină de banalități, am scris str.2 plină de banalități etc etc...

mai mult de atât, tu ești cea care se contrazice și nu eu - dacă știai că eu nu mă pricep și bat câmpii(și în consecință nu dai 2 bani pe părerea mea), de ce m-ai rugat să mai revin cu argumente pe textul tău și să-ți demonstrez că e un text foarte slab, din moment c știai dinainte că nu mă pricep să o fac?

Vorba aia: dacă tăceai, poetă rămâneai...

Un cititor,
Eugen.

nu mă contrazic. v-am cerut să argumetați, pentru că cereți de la alții argmente, când dumneavoastră nu le oferiți alături de ceea ce afirmați tăios. v-am cerut să argumentați ca să vă înțeleg punctul de vedere, în speranța că acest lucru m-ar putea ajuta sau nu.

dumneavoastră, în schimb, vă întoarceți aici și-mi spuneți că textul păcătuiește printr-un defect care se întâmplă extrem de rar, chiar și la autori mediocri... și aici n-am înțeles ceați vrut să spuneți. aș fi înțeles dacă ziceați \"chiar și la autori buni\", dar de ce mediocri? autorii mediocri, de regulă, păcătuiesc des în textele lor. eu snut un autor mediocru? dvs sunteți autor mediocru? cine sunt aceste chipuri mediocre în literatură? cine vă dă dreptul să-i clasați în mediocritate?

referitor la ce-ați mai adăugat despre poezie,

nu e suiș îndârjit, ci suie îndârjit, de asta adverb, nu ca o posibilitate din mai multe, ci ca unica variantă ce este posibilă, odată aleasă a fi dată afară în forma asta.

„suiș îndârjit al furnicii” nu e același lucru cu \"câte-o furnică suie îndârjit\". nici nu știu dacă un suiș, ca substantiv, ar putea fi îndârjit. nu poate. și n-am habar la ce interschimbabilitate vă referiți.

referitor la \"și nu contradicție așa cum îți place să crezi și/sau să interpretezi\", nu-mi place să cred un lucru sau altul, citesc și încerc să înțeleg exact ceea ce îmi comunicați prin cuvintele pe care le tastați. ați scris \"strofa 2\", am citit \"strofa 2\". nu vreau eu sa cred nimic mai departe de ceea ce văd.

și nu mă luați cu - dacă tăceai, poetă rămâneai -, că nu e cazul. e nasol să crezi că pentru a fi poet trebuie să taci, când alții îți reproșează lucruri mai mlt sau mai puțin reale, iar felul în care o fac, dă senzația că nu prea știu despre ce vorbesc.

cred că am argumentat suficient de clar că este un text foarte slab. În orice caz mult mai clar și cu mai multe dovezi decât a făcut-o Irina Nechit. Dacă tu nu ești în stare să vezi treaba asta și te încpățânezi să-mi demonstrezi mie că e nu text bun, atunci lucrurile sunt cu mult mai grave decât păreau la prima vedere și-mi spun că n-are rost să-mi pierd timpul și să aduc tot alte și alte dovezi, demonstrând ceea ce este și așa foarte clar.

Citește mai atentă comul meu anterior și vei înțelege ce spun:


„Intreg poemul păcătuiește prin fragmentaritate ceea ce se întâmplă extrem de rar, chiar și la autori mediocri... atunci când e vorba de texte mici, condensate...„

Deci când scrii un text de mici dimensiuni, fiecare cuvânt este bine cântărit și nu-ți lasă impresia(ciudată) că poate fi oricând înlocuit cu altul... Sunt stări, trăiri esențializate ... la maxim. Ori dacă vii c-un text mic, dar plin de imagini banale și expresii forțate, care nici măcar nu reușesc să-nchege nu o idee, ci măcar o stare poetică, atunci probabil că e vorba de un text care avea să fie mai bun dacă rămânea nescris( mă și mir că trebuie să-ți arăt cu degetul
ție și asta după ce ai postat în bibliotecă un text dur pe exact aceeași temă. ori dacă ai postat acel text în biblioteca virtuală a siteului, bănuiesc că împărtășești atitudinea tăioasă abordată de autor). La un autor mediocru, nu întâlnești imagini deosebite ori metafore ori figuri de stil, dar cel puțin încearcă să dea coerență textului și să transmită un mesaj. Ideea din text, străbate ca un fir roșu tot poemul, oricât de mic n-ar fi. Ori la tine treaba asta lipsește cu desăvrșire. E un text fără cap și coadă. Pot liniștit să schimb strofele între ele și nu o să se întâmple nimic. Str.3 din textul tău putea foarte bine să fie str. 1 și invers. Una peste alta, un text de atelier. Care sunt autorii mediocri? Majoritatea de pe siteuri. Doar că unii dintre ei evoluează și scriu din ce în ce mai bine, iar alții se plafonează, apoi - involuează...

Succes și multă inspirație în continuare,
Bot Eugen.

e nu text bun - e un text bun.

acolo unde ați spus că ar fi banal sau ridicol sau că nu transmite nimic, n-am stat să combat, pentru că ține de percepția dumneavoastră personală, însă în momentul în care îmi spuneți că expresie cutare e scrisă greșit, când aceasta-i scrisă corect, intervin, și asta nu înseamnă sub nicio formă că mă încăpățânez să vă demonstrez valoarea textului meu.

aia cu fragmentaritatea e o frază confuză, tocmai pentru că ați folosit \"autori mediocri\" în loc de \"autori buni\".

acum, despre determinativul pe care i-l dați autorilor, mai adăugați \"La un autor mediocru, nu întâlnești imagini deosebite ori metafore ori figuri de stil, dar cel puțin încearcă să dea coerență textului și să transmită un mesaj.\" și asta mă face să cred că fie ați încurcat din nou termenul \"bun\" cu termenul \"mediocru\", fie nu prea înțelegeți ce-ar trebui să cuprindă o poezie bună, că poezia bună nu stă în picioare din cauza metaforelor și a figurilor de stil, că autorii mediocri, care sunt ei, scriu mai mult în lipsă de coerență și de mesaj, deși, nu se poate spune că nu încearcă să le dea și pe acestea. atelierul e plin de metafore, dar firul care ar putea să le lege lipsește. mai ține și de dozare.

despre esențializare, cred că textele care mizează pe așa ceva sunt încă și mai condensate, iar aici nu e un text esențializat.

apar și eu, tîrziu, să clarific unele chestii care, văd eu, au rămas neremarcate.

în primul rînd, ecaterina, în limba română, cuvîntul îndîrjit are o singură valoare morfologică, și anume adjectiv. prin urmare, nu există adverbul îndîrjit decît, desigur, dacă îți permiți să construiești tu cuvinte în limba română.

în ceea ce privește comentariile lui Eugen, ele sunt foarte la subiect și foarte punctuale. reușește foate bine atît să-ți \"dărîme\" textul, cît și să pună la îndoială acordarea steluței care, așa cum subliniază el însuși, e nejustificată.

apoi, medeea te ajută foarte mult chiar în comentariul de sub acest text. sper că ai observat asta, pentru că din răspunsul pe care i l-ai dat reiese că n-ai prea prins ideea.

cît despre poem, știi și tu că se poate mai bine. mult mai bine. ai foarte multe expresii căutate și, prin urmare, deloc valabile.

Daniel.

elucidarea ta, daniel, era foarte necesară aici.