Poezie

Înălțător și sublim

1 min lectură·30 iunie 2011

Mediu

Plouă în afara caselor cu acoperiș.

S-a întunecat. Pe Chișinău stă un nor

mare și cenușiu, suficient de greu

ca să mă țină cu nasul în afara ferestrei.

Teiul a mai crescut cu un etaj și

eu știu că asta nu-i limita.

Frunzele lui nu au știut umilință,

noi știm umilința din timpul pe care-l trăim.

Umilința, o plantă carnivoră ce

suge-năuntru tot ce-i mic și slab,

apoi se închide, se pune pe tremurat.

Am vrut să o tai, dar era atât de frumoasă

când își desfăcea, cu un calm tăios,

petalele de metal împrejur.

Cei ieșiți de acolo aveau buze uscate și

nu mai aveau haine pe ei, dar goliciunea

nu le era îndeajuns.

În afara odăii plouă intens. E un zgomot

asemănător unui havuz, doar că pe o suprafață

mai mare și de mai sus.

004.437

Ecaterina Ștefan. “Înălțător și sublim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/13983936/inaltator-si-sublim

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.